Anul trecut s-a deschis in Herestrau, la BTT un restaurant numit sugestiv Isoleta. Numitul restaurant apartinea unei cunoscute romance din Italia si promitea peste praspat in fiecare zi adus din italia. Minunat am zis si m-am minunat. M-am garabit sa ma duc. Locatia este recomandata vara pentru ca are o terasa intr-adevar frumoasa pe malul lacului. Revenind, anul trecut am fost de vreo 3 ori si a fost ok, sau mai bine zi in ciuda preturilor ridicate ( cu care nu am nimic personal atata timp cat se justifica) restaurantul merita o sansa: chelneri ce se starduiau, un italian care se tinea dupa tine, atmosfera interesanta….premize bune. A venit toamna, iarna, primavara si cand a dat vara, eu , fugutza la Isoleta. Dupa ce am trecut printre un Rolls si un Ferrari, am reusit sa ajung la intrare unde pe pat de gheata zaceau copii marii asteptand sa fie mancati. M-am bucurat. Si cam asta a fost singura bucurie. Fauna de clienti din incinta a fost mult mai coplesitoare decat cea marina. O lume pseudointerlopa greu de definit : baietasi si printese de Bamboo amestecati cu smecheri si interlopi autentici, totul presarat cu cateva personaje mondene fara sa faca nimic. Cu greu poti sa iei o cina romantica in asemenea companie. Daca doamna sau domnisoara cu care esti are o bunacrestere si maniere naturale s-ar putea sa se simta chiar putin jignita ca o aduci intr-un loc presarat de fete ce combina Vutonul fals cu ala adevarat si ochelarii Chanel cu trainingul Puma. Sa zicem totusi ca reusesti ( desi garantez a nu vei reusi) sa te izolezi si sa-ti vezi de masa, ei bine nici masa nu mai e ce a fost. Dorada si spigola sunt de crescatorie ( ceea ce nu justifica pretul). Calamari trec testul pentru simplu fapt ca nu e f. complicat sa faci calamari. Ceea ce te tenteaza este poate langustina uriasa ( mare gresala dpdv buget). La vinuri situatia sta asa : ori bei italiene, ori nu bei de loc. Varietatea de italienesti pare mare dar cu greu gasesti cateva piese cu adevarat grele. Norocul ar fi sa nimeresti un chelner dragut (noi l-am nimerit si s-a dovedit a fi singurul). Nota- 2 persoane antreu+fel principal + 1 sticla vin, fara desert : 895 RON adica vreo 255 EU. Cu tot respectul nu face!!! Nu vreau sa incep cu comparatii de genul : “Aceiasi gama de produse si vinuri la Hotel Costes la Paris e ceva mai ieftin” dar mie unul mi se pare cam mult pentru o cina normala intr-o companie anormala. Probabil ca Isoleta are publicul pe care il merita.
You are currently browsing the monthly archive for July 2008.
Stumble Upon
Del.icio.us
Buzz
Cum se mai mananca si mai ales unde se mai manaca prin Romania anilor 2000. Si cand spun Romania chiar la asta ma gandesc, la tot ceea ce inseamna ea : orase, sate, statiuni de vacanta, oriunde atata timp cat gasesti un loc care sa te surprinda culinar, un loc in care mancarea sa aiba ceva de spus, ceva de demonstrat. Nu vreau sa par scortos sau snob dar nu sunt adeptul locurilor in care se manaca «pe saturate», al restaurantelor in care ciorba de «vacuta» face legea, al localurilor «internationale», « ieftine si cu de toate». Ceea ce caut mereu chiar si in aparent cel mai neinsemnat loc este puterea unui bucatar de a ma surprinde, de a-mi demonstra ca cele mai simple ingrediente pot naste o mancare desavarsita. L-am intrebat odata pe un prieten francez (ce traieste deja de vreo 10 ani in Romania) ce parere are de mancarea din majoritatea restaurantelor din Romania. Mi-a raspuns ca e ok, ca o mananca atunci cand trebuie sa manance, insa ca e doar mancare nu e «CUISINE».
Asadar ca sa nu o mai lungesc, va invit sa cautam «cusine» in Romania anului 2008. Cu tot respectul pentru multe din orasele frumoase si importante, trebuie sa spun ca din pacate sunt greu de gasit locuri interesante. Multe dintre orasele celebre nici macar nu exista… culinar vorbind.
French Bakery – Bucuresti.
In Bucuresti ar fi cateva de mentionat. Momentan am sa ma opresc doar la French Bakery (restaurantul). Considerentul principal fiind acela ca este cel mai recent deschis restaurant de luat in seama.
Asa cum ii spune si titulatura, specificul este cat se poate de frantuzesc – french modern cuisine mai exact – adica bucatarie frantuzeasca moderna in care felurile traditionale sunt supuse unei usoare reinterpretari in care isi fac locul tot felul de tehnici si ingrediente aduse de vanturile din orient sau uneori din lumea noua. Locatia are vedere generoasa la strada cu mese mici si inghesuite asa cum ii sta bine unui astfel de local, cu un design simplu bazat pe accente si elemente contrastante. Una peste alta cred ca este singurul restaurant din Bucuresti care a reusit sa aduca integral atmosfera bistrot-urilor pariziene (lucru la care contribuie puternic volumul si selectia de muzica).
Mancarea reuseste de cele mai multe ori sa se ridice la nivelul asteptarilor . Mi-a placut tartarul – lucru extrem de rar pe meridianul nostru. Pentru pasionati recomand tartarul din meniul de starter (cel cu anchoise), dar si cel au retour are ceva de spus. Sufleul este minunat si merita fiecare minutel din cele aproximativ 40 pe care le petreci asteptand-ul. Rata nu mi-a dat existenta peste cap asa cum au reusit unele deserturi (incercati-le pe cele mai putin titrate – gen crème brule, mergeti pe descoperire).
Osteria Da Toni – Timisoara
Slava domnului ca Signore Toni (un italian simpatic) s-a gandit sa-si faca carciuma in Timisoara caci altfel cu greu as fi putut scrie de un alt local timisorean. Asadar povestea osteriei este simpla . Un italian si-a gasit un spatiu, si-a facut o carciuma asa cum stie el ca sunt cele din Italia si asa si functioneaza. Nu voi vorbi de design caci nu este cazul, voi vorbi doar de faptul ca atunci cand am mancat pentru prima oara la Da Toni am simtit vantul molatec al Toscanei. Simplu, clasic, traditional. Bucataria de la Da Toni reuseste de multe ori sa-i surprinda chiar si pe italieni. Nu stiu cum isi face rost de ingrediente dar sunt perfecte. Vita este frageda, cartofii sunt aurii iar rozmarinul are gust. Pastele sunt facute in casa si asta se vede. Mancarurile cu adevarat magistrale nici macar nu le veti gasi in meniu. Aduceti-va aminte de o mancare buna cu care v-ati intalnit la un moment dat in Italia. Spuneti-i lui Toni despre ea si bucatarul o face. Am mancat la un moment dat un Filetto pepe verde de exceptie. Sosul era simplu, lucru complicat in Romania, si punea perfect in evidenta savoarea carnii. Vinul casei la Da Toni este peste medie, este italian si deseori isi depaseste conditia de vinul casei – ce sa-i faci Toscana, bat-o vina.
Casa Hirscher – Brasov
Nu stiu daca e tot o intamplare ca si la Brasov o sa va vorbesc tot despre un restaurant italian. Cred totusi ca italienii ca si popor sunt gastronomi nativi, din acest lucru rezultand faptul ca acolo unde poposesc pun de un restaurant. Nu stiu daca proprietraul casei Hirscher este italian dar bucatarul cu siguranta este. Cu toate astea casa Hirschter este un restaurant italian usor atipic , as spune mai degraba ca are influente italiene. Situat intr-o zona a Brasovului absolut superba, intr-o cladire a carei istorie pleaca de pe la 1539, restaurantul reuseste sa impuna un stil. Desi multe dintre preparate suna italieneste pur, ingredientele sunt deseori surprinzatoare, veti simti o usoara aroma de Ardeal.
Si ca sa o luam putin metodic o sa va recomand o varianta de meniu reprezentativa: Carpacio de somon cu trufe (mare lucru sa faci somonul de supermarchet sa aiba gust), pastrav la cuptor cu sos tartufo (in cazul in care ati obosit sa gasiti pe toata valea Prahovei de la Braza la Predeal acelasi pastrav cu mamaliguta si mujdei) iar ca desert pere cu inghetata. Am sarit peste paste din motive de dieta dar nu e drept sa nu amintim de pagotini sau ravioli facuti in casa…casa Hirscher. Ce ar mai trebui spus, pe langa fapul ca serviciile sunt de exceptie, ar fi doua cuvinte despre lista de vinuri care (pentru Brasov) este satisfacatoare.
Keller Steak house – Brasov
Nu ar fi fost drept sa trec peste Brasov fara sa amintesc de acest stabilimet situat (surpriza) pe acceasi strada cu Casa Hirscher. Pe domnii de La Keller ii suspectez ca isi cresc propriile vite in conditii doar de ei stiute caci altfel imi e greu sa-mi explic caliatatea ridicata a steak-urilor.
Am sa incep prin a va recomanda sa va duceti in lunile calde cand este deschisa terasa (interiorul este cam rece) si cand va puteti bucura alaturi de mancare si de privelistea unei strazi asa cum mi-as dori sa fie cat mai multe in Romania.
Cand veti deschide meniul va incepe in dumneavoastra o lupta crancena intre dorinte si putinte. Cand spun putinte ma gandesc la bunul simt al unui gurmand de profesie. Ce sa alegi dintre vitelul de lapte, vitelul cu Chablis sau steak-ul in sos cabernet? Eu am ales steak-ul in sos Teriyaki pentru a nu-mi ridiculiza nutritionistul. O sa trec repede peste faptul ca puteti sa va comandati cerb, caprioara sau rata – toate gatite modern si asa cum trebuie, si o sa mentionez faptul ca la meniul de supe/ciorbe poti fi cosmopolit si atunci vei servi o supa de broccoli cu branza cedar sau te poti delecta cu un gulas facut fara niciun compromis. De pe lista de vinuri am sa mentionez Brunello de Montalcino care, nu-i asa, cadreaza foarte bine cu toate steak-urile si fripturile locatiei.
Al Casolare – Buftea
Buftea – un orasel mic ce traieste din amintirile grandioase ale miilor de filme turnate in platourile cu acelasi nume, detine unul dintre cele mai bune restaurante intalnite de mine in Romania. Poate ca restaurant este mult spus… o casa in care isi are locuinta o familie de italieni. Nu cred sa aiba mai mult de cinci mese in salon. Ei bine pe tipicul mama gateste , tatal (ce cred ca bate bine spre 80 si de ani) serveste vinul la mese iar fiica serveste mancarea, Al Casolare reuseste pentru cateva ore sa te faca sa uiti in ce tara esti. Nici macar preturile exorbitante nu ma vor opri vreoadata sa ma duc acolo pentru meniul impecabil pe care il poseda. Am sa mentionez cateva lucruri facute in casa ce isi pun greu amprenta asupra impresiei generale: painea, pastele, deserturile si Limoncelo. In timp ce batranelul simpatic, ce vorbeste cu tine in italiana ca si cum tu ai fi vorbitor nativ al acestei limbi, iti va recomnada diverse vinuri, poti sa incepi sa te rasfeti aruncandu-ti ochii pe meniul scris de mana. E greu de spus la ce sa te opresti. Dupa mine pastele cu trufe sunt infanteria, see bass-ul in sos de lamaie este cavaleria iar panacota este artileria grea. Este imbucurator ca poti undeva in Romania sa te bucuri de trufe adevarate asa cum imbucurator este sa stii ca laptele vacilor de Buftea nasc de departe cea mai buna pannacota manacata de mine vreodata. Asadar, uitati de preturi, considerati ca o masa la Al Casolare este un cadou pe care trebuie sa vi-l faceti din cand in cand.
Clos des Colombes Olimp
O frantuzoiaca s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si puna cateva hectare de vie in Romania. Zis si facut, si-a luat teren lanaga Olimp, si-a facut potgorie, si-a facut crama, si-a facut restaurant provancal, si-a adus bucatar francez si are un meniu extrem de elevat. E NEBUNA!!!! am tipat, cum sa faci asa ceva, cum sa reconstitui o atmosfera de Provence pe un camp romanesc??? Din ce castiga? Sincer imi doresc din toata inima sa ma contrazica si sa reuseasca sa civilizeze o zona intreaga. De cate ori voi putea ma voi duce la Clos des Colombes sa degust vinurile absolut stralucitoare si sa gust din foie gras-ul naucitor de bun. Femeia nu face rabat la nimic cand vine vorba de calitate. Producerea vinului se face numai dupa metode traditionale ( Anne Marie Rosenberg avand o traditie de generatii bune de vinificatori francezi), mancarea foloseste doar ingrediente de inalta calitate. Incercati rata ( o reteta simpla dar extrem de bine facuta, altceva decat rata dulce obisnuita in carciumile cu orientare francofona), si mai ales incercati, si sunt sigur ca va fi pentru prima oara pentru majoritatea dintre voi, parfe-ul cu sofran!!!!
Ca sa va convingeti in avans : www.closdescolombes.eu
Popasul Pescarilor – Cherhanaua lui Vasile – Olimp
Special l-am lasat la urma. Nu seamana cu nimic din ceea ce am povestit mai sus, nu are nici un reper cu care sa il compari si in general tot ce se intampla acolo este atipic. Argumentul principal pentru care se afla pe lista noastra este ca intr-adevar acolo se intampla o experienta culinara. Uitati serviciile (de la 1970), uitati locatia (cu toate ca privelistea este minunata – Marea Neagra) concentrati-va pe ce va ofera culinar. Peste proaspat prins dimineata si gatit la pranz/cina. Mi-ar fi aproape imposibil sa va fac o recomandare din meniu caci merita incercat tot. Merita sa stai 5 ore si s-o iei usurel cu ce iti ofera oamenii de acolo. As zice poate ca frigaruia de rapana este piesa centrala din meniu dar ma contrazice chefalul la gratar. Spectaculos absolut totul si mai ales ffff proaspat – prins doar de cateva ore. Merita cu desavarsire sa fie deocamdata singurul restaurant necosmopolit demn de mentionat.
Poate ca nu sunt cele mai reprezentative sau cele mai bine alese locatii. Cu toate astea dupa mine ele reprezinta must have-uri intr-un periplu culinar. Poate ca mai exista si altele, ascunse (asa cum e Cherhanaua lui Vasile). Va invit sa ma invitati sa le descopar.
Aniversari cu prietena, sotia, iubita, amanta ? 1 martie, 8 martie, ziua ei, “ziua in care ne-am cunoscut”, “ziua in care am cerut-o”, “ziua nuntii”, “ziua indragostitilor”. Marea problema este ca nu ai cum sa scapi de nici una dintre aceste zile pentru ca ea o sa-ti reproseze: “Nu ma mai iubesti!”. Poate ca ea este genul care spune: “Nu-mi pasa de aceasta zi, nu inseamna nimic”. Ei bine, nici macar in cazul acesta nu esti scapat, pentru ca toate prietenele ei o serbeaza, ies in oras, primesc cadouri drept pentru care ai sa citesti o umbra de tristete ascunsa, cand va petreceti seara “relaxati” in fata televizorului. Si uite asa pe nepusa masa incepi sa cauti un film romantic, ceva care sa-i demonstreze ca iti pasa. In concluzie NU AI SCAPARE– iesi in oras.
Daca ai o nelamurire iata cateva sugestii:
Prima – Fa rezervare cu cel putin 2 saptamani inainte
A doua – Nu alege un loc in care iti place tie, alege un loc in care crezi ca ii place ei.
A treia – Nu uita florile!
Unde sa o duci? Aici chiar ca ai de ales.
A. Unde sa iesi cu noua ta prietena.
Varianta 1 – pentru impresionare (adica te dai putin rotund, ii iei ochii si in plus, iti vede lumea noua ”achizitie”). Alege unul dintre must have-urile Bucurestiului monden, un loc in care lista de vinuri e mai cosmopolita decat tine, iar chelnerii au ceasuri de firma dubioase.
Una peste alta, sunt cateva locuri din zona asta in care se mananca si bine.
“Garibaldi”: Italian cu pretentii si Versace pe pereti. Meniu destept, vinuri cu degustare. E bine sa va asigurati inainte ca bucatarul italian este la munca si nu in vacanta – altfel riscati sa dati bani multi pe o mancare fara nici un fason.
“Casa di David” – celebra in urbe pentru ploaia de VIP-uri. Comandati neaparat vita care este de exceptie. E bine sa comandati si antreu astfel incat sa scapati de usoara ironie a chelnerilor.
“Heritage” – Local cu pretentii de stea Michelin plasat intr-o casa superba, meniu sofisticat(incercati mielul), sommelier ce-ti prezinta vinurile(ascultati-l ca stie ce spune, dar consultati lista de preturi inainte de a comanda). Alegeti un colt mai retras, eventual la etaj pentru o atmosfera cat mai intima si incercati sa treceti cu vederea micile erori de decorare ale superbului spatiu.
Varianta 2 – pentru testare (vezi daca se pricepe, ce stie, cum se comporta). Alege un loc cu meniu sofisticat, nu-i recomanda, las-o sa aleaga si trage concluziile, poti avea surprize placute (comanda vita in sange si miroase vinul inainte sa il bea) sau mai putin placute (nu intelege nimic din meniu si isi ia ceva cu pui sau ia cel mai scump lucru pe care il putea gasi).
“Mandragora” – Bucatari de import ca si conceptul, de altfel. Meniu scurt, cu mancaruri greu de anticipat dupa denumire. Oricum, orice ai lua e o experienta culinara. Parerea mea este ca merita sa incercati supa de morcovi (nu are nimic de-a face cu ce stiati despre supe) si in nici un caz sa nu va opriti inainte de desert – au niste calorii pe care nu le veti regreta! E un loc ce indeamna la conversatie, atat prin structura sa, cat si prin faptul ca uneori cam astepti dupa mancare.
“Baltazar” – Un design de exceptie, atent la detalii. Lumina exact cat trebuie ca sa creeze o atmosfera placuta. Daca iti place sushi e momentul sa comanzi, daca esti fan sushi, ai mancat- si mai bine de atat. In rest mancare surprinzatoare – primul fusion din Romania de altfel, cu toate ca lucrurile s-au mai schimbat de la deschiderea sa. Vinuri bune, cocktailuri bine facute, chelneri draguti.
B. Unde sa iesi cu iubita daca te-ai hotarat sa o ceri in casatorie.
Varianata 1 – Ultraromantic – o combinatie intre “Roman Holliday”, “The Notebook” cu usoare accente de “Titanic”.
Cauta un loc in care sa fiti intimi, sa-i poti sopti lucruri pe care sa le si auda, nebruiate de vreo muzica data tare. Locuri cu patima, locuri usor pariziene. Parerea mea- un bistro!
“Bistro Atheneu” : Te duci pentru loc, pentru atmosfera, pentru faptul ca te transpune intr-o alta epoca . Din pacate nu prea te duci pentru mancare. Oricum nu dispera, gasesti ceva sa mananci civilizat, ca doar nu pentru mancare o duci acolo. Alege o masa mica langa o fereastra astfel incat sa vezi una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti. Nu-ti bate capul nici cu vinul – nu sunt multe de ales. Ceea ce-ti garantez este ca va tine minte din seara respectiva multe lucruri mai frumoase si mai importante decat mancarea.
“DADA Bistro”: In momentul cand o vei cere in casatorie, te va aprecia inca odata pentru gusturile tale. Un loc cu un design curajos, un loc intim, cu mese mici cu meniu foarte echilibrat. Merita sa incercati pestele si vita. Chelneri discreti, nu te deranjeaza cu intrebari inutile. Unul dintre putinele locuri in care iti vine sa comanzi sampanie fara sa faci din asta un act declarativ de venit. Daca zice “DA”: sa curga sampania, daca zice “NU”: nu o lasa sa plece singura pe jos – zona e un pic cam dubioasa.
Varianata 2 – Surprinzator – intentie perfect mascata . Ea stie ca e momentul sa o ceri si asteapta asta. E o chestiune de timp. Practic ti-a stricat surpriza. Asa ca da-te nepasator si invit-o intr-un loc pe care nu scrie cat casa : ROMANTIC .
“ARGENTINE”: Doar nu si-o imagina ca o sa o ceri in patria fripturilor de vita. Carne de vita de exceptie adusa de prin America de Sud. Face toti banii – servita de efect pe plite incinse de pus pe masa, asociata cu un Carmenere cilian. Portia ei trebuie comandata la urechea chelnerului – cu capac deasupra – la ridicarea capacului surpriza, in loc de fleica insangerata, sta stingher si timid un inel cu diamant (tot din America de Sud). Dupa lacrimile de rigoare +”DA” puteti sa va bucurati linistiti de o cina buna.
C. Unde sa iesi cu sotia
Varianata 1: Ca in prima zi. Sau poate nu chiar ca in prima zi, mai degraba “te iubesc ca in prima zi, desi nu tot timpul ti-o declar”. Alege un loc frumos, nu foarte siropos si neaparat cu mancare buna. Vremea testelor s-a terminat.
“UPTOWN”: Dupa multi, cel mai longeviv succes al orasului. Meniul extraordinar, modern si echilibrat. Nu ratati nimic: antreu, fel principal si desert. Incercati tartarul de ton la antreu (pentru cine suporta) si Surf and Turf-ul la felul principal. Sotia cu siguranta se va deda la un desert (cu toate regretele de rigoare). Daca cumva desertul este Lava Cake va asteapta surprize acasa. Si inca ceva: selectia de vinuri este foarte buna, aproape la fel de buna ca selectia de chelneri. Cam complicat cu parcarea, dar daca parcati mai departe, aveti parte si de o plimbare romantica printr-un cartier select.
Varianata 2 : Iarta-ma. Se mai intampla sa te prinda frumusetea de sarbatoare intr-o disputa. Ce poti face- trebuie sa o impaci. Nu o poti invita in oras romantic pentru ca nu o sa vrea. Cauta un loc in care sa o inviti la o cina normala (vezi sa fie gol frigiderul de acasa), dar care poate deveni romantic.
“Tratoria ROMA” : Daca nu va impacati, cel putin veti avea parte de o cina decenta. Nu ratati pastele (macaroanele cu branza de oaie), asa cum nu trebuie ratate fructele de mare sau pestele. Fara pretentii de design, cu preturi mai mult decat decente, Roma reuseste sa stea in picioare prin lucrul cel mai important intr-un restaurant: mancarea. Totul arata bine, are gust bun, iar atmosfera e de familie. Pana la felul principal ar trebui sa ridicati steagurile albe.
“Sangria”: Locul arata atat de pitoresc, incat ii va aduce aminte de vacanta frumoasa petrecuta impreuna si asta o va dezamorsa. In plus, o sangria buna, o rata (neaparat) facuta ca la carte si niste mariachi vor completa seara . Nu incercati sa comandati lucruri care vi se par sofisticate – pesemne ca la fel de sofisticate i s-au parut si bucatarului.
Acestea fiind zise, inarmeaza-te cu imaginatie si asteapta demn ziua in care ai ceva de sarbatorit, s-ar putea sa-ti placa pana la urma, iar daca vrei sa scapi de clisee poti sa o duci la Observatorul astronomic, sa o plimbi prin Hanul cu tei sau parcul Ioanid, in fond nu tot timpul dragostea trece prin stomac.
Cati oameni mananca de foame, cati de dragul socializarii si cati oameni mananca cu adevarat de dragul mancarii? Intotdeauna am fost de parere ca pot face portretul robot perfect al unei persoane daca stiu ce si unde mananca. Suntem ce mancam, gandim la fel cum mancam si ne comportam social asa cum tratam mancarea.
LEONTE
- Vârsta: 34
- Sexul: Masculin
- Zodia: Taur
- Domeniul de activitate: Publicitate
- Locaţia: Bucuresti : România
Sponsori
