March 2009

You are currently browsing the monthly archive for March 2009.

Daca e sa ma iau dupa buclucasele intamplari cu romanii din Italia ar trebui sa evit sa mai recomand restaurante italienesti in Romania din spirit de solidaritate cu romanii defavorizati din cizma. Totusi, fara sa intru in polemica, as spune ca nu iese fum fara foc si nici pizme fara Mailat. Avand in vedere ca uneori imi place sa ma consider mai mult lipovean, voi vorbi azi de o carciuma italieneasca . La Cismigiu functioneaza de ani buni stabilimentul Cafe Latte al carui proprietar este un italian pasionat de cafea, vinuri si yacht-uri. Locatia din punct de vedere concept seamana cu un produs de cafea instant, nu pentru calitate, ci pentru faptul ca este 2 in 1, adica jumate de casa cafenea, jumate wine bar si restaurant. Pentru partea de cafenea recunosc ca numele este perfect, lucru ce nu se mai aplica in zona de restaurant, e dubios sa ai un wine bar care sa se numeasca Cafe Latte. Dar ma rog, nu o sa incerc sa descifrez mecanismul logic folosit de italian atunci cand si-a botezat opera. Scopul pentru care scriu acest articol este acela de a infatisa cititorului un restaurant italian total diferit de ceea ce cunoastem cu totii ca s-ar afla pe la noi prin urbe. “Cucina Italiana Creativa” – este conceptul carciumii adica nu Trattorie, nu Fattorie, nu Ostterie, ci un soi de bucatarie italieneasca traditionala tratata creativ adica ( cu voia dumneavoastra) frantuzesc. Ce rezulta este intra-adevar o mancare surprinzatoare, elaborata dar care pastreaza savoarea ingredientelor de baza ce au fost folosite. Si ca tot a venit vorba de ingrediente, nu stiu de unde face italianul piata, dar senzatia este ca acestea sunt de o foarte buna calitate. Carciuma este mica , cateva mese, poate vreo sapte, decorata modernist putin prea colorat pentru gustul meu. Culoarea portocalie a peretilor e putin ametitoare fie si pentru un restaurant creativ. Cu toate astea restaurantul arata deosebit de ingrijit, iar set-up-ul de pe mese este extrem de manierat fara a-l arunca in scortos. Antreurile nu contin bruschete lasand locul unor lucruri mult mai nobile cum ar fi carpaccio-ul de ton in fata caruia ma plec cu respect . Pastele nu e nevoie sa va mai spun ca sunt formidabile iar daca ar fi sa recomand as merge pe paste “con Zucchini” pentru simplitatea si in acelasi timp perfectiunea lor. La “secondi” ca orice lipovean respectabil, eu m-am dedat la peste . Faptul ca dorada nu a fost nici in sare si nici pe gratar, ci la cuptor cu ierburi fine si un sos ce fara doar si poate a trecut prin mainile unui sosier dedicat m-a facut brusc sa apreciez locul in care ma aflam. Atentia mi-a fost atrasa si de un homar ce arata foarte bine. Friptura de vaca este la randul ei o chestiune tratata cu respect si grija asa incat v-o recomand in ciuda pretului si a proteinelor rele. Meniul de deserturi este deosebit de imbietor dar daca sunteti fumatori il puteti lua “next door” in cafene. O chestiune cu adevarat colosala este meniul de vinuri, cred ca au cel putin 200 de titluri . Italia o acopera toata din Sicilia pana In Piemonte si din Toscana pana in Sardinia. Pe langa Italia, au titluri grele din Franta, Spania si Lumea Noua neuitand sa includa si o selectie cu adevarat atentia de licori romanesti. Vorbind acum in termeni finaciari as spune ca locul nu este unul de criza si nici unul in care sa te duci cu banii de la Trattoria Il Calcio, Cafe Latte este un loc scump fara sa o dea in exagerat, un loc scump care spre deosebire de altele nu te face sa te simti prost ca ai dat banii, un loc care merita.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)

Ca sa ajungi la Naser trebuie sa indeplinesti anumite criterii fara de care va fi extrem de dificil sa intelegi, sau sa agreezi locul in cauza. In primul rand ar trebui sa fi vaccinat, in al doilea rand ar trebui sa ai un dezvoltat simt al umorului, sa nu ai greturi, sa nu ai tricou cu Bush sau USA, sa fii curajos, sa-ti placa cu adevarat sa mananci, sa ai in abonamentul de cablu Discovery si mai ales sa fi adept al conceptului : daca arata bine, e bun de mancat. Daca stati binisor la aceste criterii puteti sa va luati un prieten doi si sa incercati Naserul cu degetul. Arabu’ proprietar are sub acelasi acoperamant de poliplan o frizerie ( de barbati) o macelarie si vreo 6 mese de mancat… ca sa ai de unde sa alegi, un soi de mall de Afganistan. Locul este pentru cei aventurieri o adevarata poveste. Deschizi o usa ce scartaie si zdruncina vreo doi clopotei si te pomenesti in fata unui galantar plin cu carnuri puse una peste alta. Vitrina are pete de sange inchegat si amprente de degete. Imediat in stanga zaresti mesele, iar pe un scaun cu o casa de marcat in fata sta Naser alaturi de o sotie ( imbracata corespunzator ) cu un prunc in brate. Proptit in perete cu dibluri un televizor pseudocolor pe care ruleaza un singur post Al Jazira. O iei incet prin acest peisaj si iti gaseti loc la o masa ale carei scaune de duzina au plastic pe ele ca nu cumva sa le murdaresti sezutul din musama. Te-ai asezat. In stanga si in dreapta ta se vorbeste limba Profetului Mahomed. Faptul ca la doua mese mai in spate doi domni imbracati la costum vorbesc mioritica te mai linisteste. Totusi mirosuri placute iti bucura cerebelul. Cauti disperat din priviri un chelner… te procopsesti cu un meniu patat de mancare in care felurile prezentate sunt insotite de poze indoielnice ( ca si calitate fotografica) . Te-ai hotarat… prinzi cu greu un chelner si comanzi cat mai mult din mancare. Bautura: ceaiuri, sucuri, iaurt… nu rostesti cuvantul alcool caci s-ar putea sa devii stire pe televizorul din perete. Astepti… e usor cald… impotriva vointei tale organismul te trimite la toaleta….hai ca poti sa o faci si pe asta…. ba nu, mai bine nu. Intr-un final vine mancarea, e momentul in care tot locul acela ciudat dispare , ramai tu cu mancarea ta in fata iar dincolo de asta alb. Nu conteaza ca nu ti-a adus tacamul inca, te arunci cu mainile… daca n-ar fi arabii imprejur ai striga ALELUIA. Ce vine din bucataria lui Naser nu are nici o legatura cu ce se intampla in jurul tau… este perfect, gustos, savuros este de fapt singurul si cel mai puternic motiv pentru care ar trebui sa fii acolo. Nu pot sa spun ce mi-a placut mai mult caci am mancat mult, de toate si mi-a placut tot. As evidentia in mod deosebit platoul cu gratar de organe si falafelul, nu as vrea sa omit frigaruile de-a dreptul stratosferice si nici hommous-ul. Imediat dupa festin te relaxezi… mai ca ai baga si un tuns, dar ti-e lene asa ca iti aprinzi o narghilea si contempli melancolic blocurile comuniste ce se vad delicat prin vitrina stabilimentului. La plecare iesi prin macelarie si iei pentru acasa lucruri ca sa se bucure si familia de niste produse de exceptie. Ai iesit, aerul Bucurestiului pare acceptabil. Pleci leganat si fericit : mancat, fumat…viu. Viata e frumoasa si simpla, iar CNN-ul nu are intodeauna dreptate, in fond Naser se tine de promisiuni : gateste bine, macelareste bine si probabil ca tunde ireprosabil.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 8.4/10 (8 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +2 (from 4 votes)

Sa zicem ca e duminica, stiti voi ziua aceeea in care vegetam tamp cu telecomanda televizorului in mana inca abulici si ametiti dupa o sambata zbuciumata, cu un ochi razand ca e ziua in care nu facem nimic si cu un altul plangand ca maine este luni. Se intampla ca uneori duminica sa ai nevoie de un pranz fie pe considerentul ca o ciorba acra ar mai sterge amintirea faptului ca in seara precedenta ai avut un dialog mai putin principial cu proprii tai pantofi, fie ca e ziua cuiva din familie si atunci trebuie sa organizezi ceva festiv, cald si intim in acelasi timp. E greu sa-ti iei toata familia plus matusa Tamara, unchiu’ Vasilica si varul Viorel
( proaspat intors din Afganistan cu doua decoratii) si sa incerci sa-i duci pentru ati serba tatal intr-un loc destul de comun pentru toti: nici scortos, nici ieftin, nici fusion, nici traditional de doi bani, nici minimalist, nici kitch. Ei, aici e momentul perfect in care ar trebui sa o cunosti pe Rossetya – o carciuma cu retete boieresti cercate ce-si trage “inspiratiunea” din saloanele valahe de secol 19. Stabilimentul culinar isi are salasul intr-o casa frumoasa foarte aproape de…. ati ghicit : Piata Rosetti. Cu siguranta alegerea numelul nu a fost cea mai inspirata fapta a proprietarilor, mai ales cand mai strecori si un “Y” prin denumire… un fel de Roxy cu doua puncte deasupra de prin oracolele ascunse prin bancile scolior generale din anii ‘80. Tracand peste acest aspect, locul este unul ce merita vizitat caci are lucruri de oferit. Primul lucru ar fi faptul ca aranjamentul interior s-a tinut departe de blanurile de urs puse pe pereti, fiarele de calcat cu carbuni si sculpturile mioritice in scandura de lemn de brad. Restaurantul are doua saloane aranjate cu grija pe cat de cochete pe atat de neutre, numai bune sa starneasca nepasarea ta si aprecierea unanima a familiei tale mai in varsta. Ce e frumos cu adevarat este faptul ca meniul are o introducere crosetatata din cuvinte alese ce te invita respectuos in lumea gastronomica a locantei. Si uite asa incep sa ti se plimbe prin fata ochilor bucate ce suna la fel de bine precum arata si precum le este gustul : Ceafa de mistret cu mere, sos de hrean si afine, Caprioara cu visine, Prepelite la ceaun cu mujdei si mamaliga, Piept de rata cu varza, Picioruse de broasca cu sos de capere. Si daca cumva Al’ batran face o varsta rotunda puteti comanda dinainte un purcelus de lapte auriu, o rulada de iepure sau un fazan umplut… asa ca sa se vorbeasca vreo trei ani de fiecare Paste si Craciun despre ce masa ai organizat tu. Meniul de la Rossetya este intr-adevar unul special in care gasesti bunatati rare. Punctul la care el pacatuieste ( parerea mea) este acela ca e putin prea vast. Dar hai sa zicem ca acest lucru e doar o carcoteala de a mea caci, sincer vorbind, nu am gasit ceva nesatisfacator in tot ceea ce am comandat. Mie in special imi plac prepelitele si gustarea de peste. Prepelitele pentru ca sunt proaspete, bine facute si foarte fragede… genul acela de “pasarica” pe care o mananci cu totul inclusiv cu oasele extrem de crocante si casante, felul de mancare in care nu poti sa te abtii sa nu intervii grotesc cu mainile si jumatate de fata. Iar ca sa mai speli pacatul mancarurilor, lista de vinuri e una decent facuta: vinuri romanesti adevarate, din noua generatie, departe de pasarica de Murfatlar sau comorile dacilor de Jidvei. La final, daca muschii stomacali nu te mai tin pentru o placinta adevarata poti opta romantic si arhaic pentru o dulceata de nuci verzi. Nota e una decenta, dar nu trebuie aratata neaparat unchiului Vasilica ce a fost toata viata lui contabil la CECOOP. Prin urmare Rossetya vine din partea mea catre voi ca o recomandare, una calda pe care v-o fac cu tot statutul meu de familist convins, bucuros mereu la mesele mari cu toti ai mei si mereu zambitor la povestile din armata sau de la Olanesti ale celor mai batrani.
Pofta Buna!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)