Clos de Colombes – Cand pasiune si nebunia intalneste Romania!

Revin la revelatia verii si anume retaurantul/crama/podgoria “Clos de Colombes” – Olimp, Constanta, Romania.
Anne- Marie este cea mai curajoasa femeie pe care am intalnit-o in ultima vreme. Vine dintr-o famile cu traditie in viticultura si productia de vin in Franta, ea insasi are o diploma in domeniu, stie tot ce se poate stii despre stiinta vinului si vorbeste cu pasiune despre asta. Circumstantele prin care s-a hotarat sa ramana
( cel putin o vreme) in Romania imi sunt putin neclare, in sensul ca nu vad de ce o persoana de asemenea factura ar dori sa ramana aici. Cert este ca femeiea si-a cumparat teren in judetul Constanta, pe drumul ce duce spre Olimp si a transformat o zona tipic agricola romaneasca ( cu porumb sau araturi inutile, searbada si neinteresanta) intr-un colt de cel mai autentic Provence. Incredibil! Povestea este lunga, dar ea ti-o spune pe scurt: despre cum a ridicat o vie pe spalieri, despre cum in fiecare noapte spalierii erau furati, despre cum a gandit soiurile de vin, despre cum fiecare muncitor pe care il angajaza fura cate ceva… despre relatia dintre o cultura franceza si o subcultura romaneasca. M-am simtit putin rusinat ascultand povestea si probabil ca daca asi fi fost un roman suta la suta i-asi fi spus :” -Da cin’ te pune nene!”. Pana la urma se pare ca a razbit. Anul acesta si-a deschis si restaurant in acelasi trainic concept – daca ceva este bun, oamenii vin indiferent de pozitie sau distanta. Mie mi se pare ca tot ceea ce a realizat in acel loc, atat de neinteresant pentru marea majoritate, este o declaratie de putinta, o mostra de bun simt, un exemplu pentru pesimisti ( si cred ca aici, uneori, ma inscriu si eu). Vinul pe care il produce este mult peste majoritatea vinurilor ce se produc pe la noi, si asta pentru ca Anne Marie intelege uneori spiritul romanesc mai bine decat noi. Spre exemplu, a creat un vin rosu impresionant. Baza acestui vin este data de Merlot si Cabernet Souvignon – este exact combinatia oricarui vin de Bordeaux. Ce mi s-a parut genial este ca femeia a simtit nevoia sa-i dea amprenta pamantului din care cresc acesti struguri si atunci a adugat si Feteasca Neagra( soi pur romanesc). Feteasca Neagra a adus pe langa o identitate unica vinului si un buchet usor tamaios, un buchet mai plin si mai aromat ce se impleteste extrem de bine cu taninul butoaielor de stejar in care este pus la pastrare 12 sau 24 de luni. Asta se numeste viziune, inventivitate si o profunda intelegere a unei culturi.
Toate vinurile le puteti gusta in CAVA in care veti fi insotiti si vi se vor explica metodele traditionale prin care se obtine minunata licoare.
Restaurantul arata impecabil, perfect inscris in peisaj, nimic extravagant, nimic rupt de context, exact asa cum spunea un bun prieten “francezii sunt operati de kitch”. Terasa restaurantului este locul ideal in care sa-ti targi sufletul si sa-ti incanti simturile intr-o dupa-miaza sau o seara lenesa de vara: vederea este spre podgorie, lumina discreta, scaunele comode, o invitatie la o masa prelungita. Totul arata intr-un fel ca la tara, o casa de la tara; tara lor!
Meniul reuseste insa sa depaseasca prin spectaculozitate chiar si locatia. Un meniu frantuzesc, dar cu un evident “touch” local, este daca vreti o continuare a modului in care a fost gandit vinul. In timp ce restaurante de prestigiu se inghesuie sa spuna in meniu ca au trufe frantuzesti si prosciuto di Parma sau consome parizian sau stiu eu ce alt ingredient cosmopolit, “Clos de Colombes” te invita sa descoperi o bucatarie gourmand reinventata in Romania: “ravioli de pui cu sos lejer de trufe romanesti”, “supa de peste romanesc in stil Bouillabaisse” sau “frigarui de pepene asortat si jambon romanesc sifonat”.
Imi este greu sa recomand ceva pentru ca merita incercat fiecare fel de mancare in parte. Din aceasta cauza cred ca vizitele la “Clos de Colombes” trebuie sa fie cel putin 3 pentru a putea imbratisa pe deplin ideea de bucatarie pe care cei de acolo o promoveaza. Oricum Foie gras-ul nu trebuie ratat si nici calcanul in sos de sampanie. Deserturile sunt toate facute in casa, tarta de fructe este tot ce ai visat o vara intreaga buimac pe litoralul romanesc : blat crocant, fructe caramelizate, dar care in interior nu si-au pierdut aroma pura, iar deasupra o crema lejera de lapte vanilat care vine sa sustina intregul complex. Nu o sa povestesc foarte in amanunt de “fondant au chocolat” deoarece printre cititori s-ar putea afla persoane cu probleme cardiace.
Concluzia: daca mai vin inca 5 francezi si se asaza langa Clos cu cate o proprietate, zona aceea de Romania este salvata!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 9.6/10 (5 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +5 (from 5 votes)