CULINARIARD » Brutarii, Vinarii

La Bonne Bouche – bistro, bar a vins

leonte — Thu, 25 Mar 2010 09:24:06 +0000

Str. Franceza nr. 30- Centrul Vechi; tel: 0731BISTRO

Rue de Pain, sur la rue de Floreasca – fantastique boulangerie

leonte — Wed, 14 Oct 2009 06:37:18 +0000

Cum ar fi daca in Bucuresti ar exista o brutarie care sa coaca paine din faina adevarata? (n.a.: In Bucuresti painea se face din premixuri, adica vine in butoaie). Cum ar fi daca in acelasi oras ar exista o brutarie care sa faca croissante proaspete in fiecare dimineata, croissante cu unt adevarat si faina adevarata? ( n.a.: in Bucuresti croissantele vin congelate si se baga la cuptor. Multe dintre ele au fost facute cu doua, trei luni in urma.) Cum ar fi daca peste toate astea ar mai exista un loc deschis cu croissante calde, paine calda, tartine si cafea excelenta de la 8 dimineata? ( n.a.: in Bucuresti la ora 8 dimineata nu e deschis decat Mega Image-ul). Cum ar fi toate astea?

Ar fi o chestiune destul de greu de facut intr-o Romanie aflata vesnic intre doua guvernari, ai carei cetateni traiesc cu nostalgia franzelei de Titan si a cornurilor umplute cu ciocolata Finetti. Ar insemna ca un om sa se apuce sa faca un asemenea loc aproape pe orbeste, sa aduca niste brutari adevarati francezi, sa aduca faina adevarata si unt adevarat tot de prin Franta, sa deschida brutaria in fiecare zi la 3 dimineata pentru a putea fi totul gata la 8. Cum poti sa faci asa ceva in Bucuresti… e imposibil, sau doar daca se gaseste vre-un om cu excces de entuziasm, cu tone de energie, nervi de otel si o cantitate insemnata de inconstienta (pe care multi ar numi-o nebunie) sa se apuce de un asemenea proiect.

Doamnelor, Domnilor, dragi copii, bunici si burlaci, va invit sa descoperiti ca un asemenea loc chiar exista, s-a deschis si, desi suna ca un fel de Mr. Magorium’s Wonder Emporium, va garantez ca mi-am baut acolo cafeaua impreuna cu cel mai desavarsit croissant la ora 8 si 10 minute intr-o frumoasa dimineata de octombrie. Rue de Pain (traducerea urbana romaneasca fiind strada cu paine, ce nu are nimic de a face cu strada – masina de paine) se afla in piata Floreasca pe un colt si, dupa mine, reprezinta cea mai remarcabila brutarie, patiserie, cafeterie din oras. Daca iubiti painea, daca intelegeti painea, daca respectati ideea de paine, Rue de Pain ar trebui sa fie templul la care sa veniti in fiecare dimineata.

De cum intri miroase a cuptor, a faina, a unt incins si a paine proaspat coapta, miroase a bun si totul arata nepermis de apetisant. In momentul in care cumperi o bagheta si o iei in mana, simti si auzi cum ii trosneste coaja, este simfonia cea mai de pret pe care o poate compune un brutar. In acel moment, din instinct ii musti coltul, cu aceeasi inocenta cu care o faceai in copilarie cu painea calda. Nu am vazut persoana sa iasa din Rue de Pain cu bagheta nemuscata, incat la un momnet dat am crezut ca asa se vand. Fara sa vrei, de la Rue de Pain pleci incarcat de tot felul de pani si painici, mai albe , mai negre, mai cu seminte, de croissante si de incredibilele tarte cu zmeura si mere.

Si daca cumva amintirea micului dejun te urmareste obsesiv toata ziua, poti reveni la pranz pentru o supa de inramat si cateva tartine ori quiche-uri. Ieri am avut spre exemplu parte de o supa de dovleac indiana ce m-a insotit in ganduri toata ziua, o supa unica pe care nu o poti gasi in alta parte a orasului. Tartinele sunt excelente pentru ca beneficiaza de o paine excelenta si de ingrediente atent alese, iar deserturile sunt pe alese si de aceea unul singur nu este niciodata de ajuns. Pranzul este momentul perfect in care poti sa te dedai fara prea multe mustrari de constinta la un ecler cu cafea sau cu ciocolata, asa cum numai la Paris am mai mancat.

N-as vrea totusi sa va povestesc totul intr-o lumina stralucitoare, de aceea am sa va invit sa treceti pe acolo sa va descoperiti propriul Rue de Pain, sa incercati singuri si fara nici o recomandare orice produs expus, sa va luati 15 minute din viata agitata si sa mancati o supa sau orice altceva la pranz. Dupa ce veti fi facut aceasta calatorie va astept sa ma contraziceti, iar daca o veti face – e dreptul vostru…. de diletanti.

Share on Facebook

Vinuri romanesti! Parerea mea.

leonte — Thu, 27 Nov 2008 10:08:00 +0000

Si pentru a elimina orice suspiciune din start declar deschis: beau! Beau vin, in fiecare zi… de doua ori pe zi, la pranz si la cina. Mi se pare o defavoare facuta unei mese bune lipsa vinului, este o jignire adusa elegantei gestului de a servi masa acompanierea unor eseuri gastronomice cu apa plata sau, Doamne fereste, cu Coca Cola. Sunt mai multe motive ce au conturat aceasta atitudine a mea: primul ar fi educatia ( de cand ma stiu in familia mea s-a baut si s-a apreciat vinul), al doilea rand ar fi respectul fata de mancare – o mancare muncita, gandita, creata merita ceva pe masura, un vin ce duce in spate un proces ( grija si atentia cultivatorului, providenta vremii, iscusinta unui vinificator, rabdarea de a incarcera licoarea pana la maturitate). Ganditi-va ca un bucatar ( si ma refer la bucatari, nu la gatitori) isi petrece mare parte din timp alegand ingrediente, cautand originea acestora, sa fie naturale, sa aiba esenta, etc. In momentul in care opera sa desavarsita sade glorioasa in fata clientului tamp, acesta omoara toata savoarea si impletirea gusturilor naturale cu un complex de substante chimice de sinteza pe care le ia nonsalant dintr-o bautura carbogazoasa servita cu paiul. Pacat! Dar sa revenim la subiectul propus in titlu. Enciclopediile de vinuri de prin lume sunt de acord ca Romania are un mare potential viticol, dar ca majoritatea viilor si productiilor sunt depasite fiind victime ale unui sistem aplicat in perioada comunista. Practic desi ne situam in top 7 cei mai mari producatori europeni, marea parte este reprezentata de vinul prost de IAS sau citirica din curtile oamenilor. Ma voi abtine de aceasta data sa fac comentarii socio-politice pe marginea acestui subiect, desi am o mancarime pe limba ingrozitoare. Si cum azi mi-am propus sa fiu “ala” optimistu’ voi vorbi de vinurile romaneste ce imi plac si pe care le recomand. Lista o sa fie scurta, asa ca nu schimbati canalul.
Vinuri Rosii :
- Cherry Tree Hill de la Cramele Hallewood. Melot pastrat in barique, mare caracter.
- Arezan de la Murfatlar. Cabernet pursange, direct si infocat ca un marinar coborat pe pamant dupa sase luni. Vinul perfect pentru cadouri la straini datorita ambalajului.
- Terra Rossa Domeniile Clos Des Colombes. Cupajul nebun al unei frantuzoaice dintre merlot, cabernet franc si feteasca neagra. Productie mica, grija mare.
- Davino Domain Ceptura Rosu. Un vin cu care merita sa te incurci, un cupaj de calitate produs rar si de aici poate o mica inconstanta. Vi-l recomand pe cel din 2005.
- Prince Matei de Dealu Mare, de zguduie din temelii precum personalul de Titu la schimbarea macazului.
- Cupola Sanctis de la Mehedinti, pentru curajul de a incerca si un shiraz pe pamant Valah. Vinul e un cupaj Cabernet- Shiraz. Nu stiu daca mai gasiti caci au fost produse vreo 40 de butoaie si poate ca nu e drept sa-l propun…hmmm, ma rog democratia nu se aplica in vie!

Vinuri Albe:
- Chardonnay Sole de la Recas – de departe cel mai bun chardonnay romanesc incercat de mine in ultimii ani. Are de toate: buchet, culoare ca la manualul de chardonnay, consistenta de san adolescentin.
- Chardonnay 3 Ha de la Murfatlar – pentru ca imi aduce aminte prin buchet de vinurile austarliene sau cele de Napa valley.
- Sauvignon Blanc Clos des Colombes, un vin cu o personalitate uimitoare, complicat de gasit o mancare la nivelul sau.
- Sauvignon Blanc Davino, cel scos in editie limitata (atentie la eticheta), un vin corect ce se afla pe lista mea in principal datorita stradaniei de a fi un sauvignon blanc facut cu grija si cu responsbilitate la sulfati.

Care va sa zica cam astea ar cam fi… nu sunt multe, dar sunt bune. Sigur ca imi pare teribil de rau ca nu am putut recomanda un riesling (preferatul meu), un aligote sau un pinot gris care sa merite, asa cum nu am putut recomanda nici un cupaj pe alb care sa spuna ceva. Lucrul bun este ca in aceasta industrie exista progrese, iar eu unul le-am vazut in ultimii ani. Cred ca exista o sansa si exista un viitor pentru vinurile romanesti bune, cred ca va veni si ziua in care tarancuta de Jidvei si galbena de Odobesti vor deveni istorie. Pana atunci va dau un singur sfat, inainte de a manca: ganditi-va la ce veti bea. Noroc!

Share on Facebook

Clos de Colombes – Cand pasiune si nebunia intalneste Romania!

leonte — Mon, 08 Sep 2008 09:06:00 +0000

Revin la revelatia verii si anume retaurantul/crama/podgoria “Clos de Colombes” – Olimp, Constanta, Romania.
Anne- Marie este cea mai curajoasa femeie pe care am intalnit-o in ultima vreme. Vine dintr-o famile cu traditie in viticultura si productia de vin in Franta, ea insasi are o diploma in domeniu, stie tot ce se poate stii despre stiinta vinului si vorbeste cu pasiune despre asta. Circumstantele prin care s-a hotarat sa ramana
( cel putin o vreme) in Romania imi sunt putin neclare, in sensul ca nu vad de ce o persoana de asemenea factura ar dori sa ramana aici. Cert este ca femeiea si-a cumparat teren in judetul Constanta, pe drumul ce duce spre Olimp si a transformat o zona tipic agricola romaneasca ( cu porumb sau araturi inutile, searbada si neinteresanta) intr-un colt de cel mai autentic Provence. Incredibil! Povestea este lunga, dar ea ti-o spune pe scurt: despre cum a ridicat o vie pe spalieri, despre cum in fiecare noapte spalierii erau furati, despre cum a gandit soiurile de vin, despre cum fiecare muncitor pe care il angajaza fura cate ceva… despre relatia dintre o cultura franceza si o subcultura romaneasca. M-am simtit putin rusinat ascultand povestea si probabil ca daca asi fi fost un roman suta la suta i-asi fi spus :” -Da cin’ te pune nene!”. Pana la urma se pare ca a razbit. Anul acesta si-a deschis si restaurant in acelasi trainic concept – daca ceva este bun, oamenii vin indiferent de pozitie sau distanta. Mie mi se pare ca tot ceea ce a realizat in acel loc, atat de neinteresant pentru marea majoritate, este o declaratie de putinta, o mostra de bun simt, un exemplu pentru pesimisti ( si cred ca aici, uneori, ma inscriu si eu). Vinul pe care il produce este mult peste majoritatea vinurilor ce se produc pe la noi, si asta pentru ca Anne Marie intelege uneori spiritul romanesc mai bine decat noi. Spre exemplu, a creat un vin rosu impresionant. Baza acestui vin este data de Merlot si Cabernet Souvignon – este exact combinatia oricarui vin de Bordeaux. Ce mi s-a parut genial este ca femeia a simtit nevoia sa-i dea amprenta pamantului din care cresc acesti struguri si atunci a adugat si Feteasca Neagra( soi pur romanesc). Feteasca Neagra a adus pe langa o identitate unica vinului si un buchet usor tamaios, un buchet mai plin si mai aromat ce se impleteste extrem de bine cu taninul butoaielor de stejar in care este pus la pastrare 12 sau 24 de luni. Asta se numeste viziune, inventivitate si o profunda intelegere a unei culturi.
Toate vinurile le puteti gusta in CAVA in care veti fi insotiti si vi se vor explica metodele traditionale prin care se obtine minunata licoare.
Restaurantul arata impecabil, perfect inscris in peisaj, nimic extravagant, nimic rupt de context, exact asa cum spunea un bun prieten “francezii sunt operati de kitch”. Terasa restaurantului este locul ideal in care sa-ti targi sufletul si sa-ti incanti simturile intr-o dupa-miaza sau o seara lenesa de vara: vederea este spre podgorie, lumina discreta, scaunele comode, o invitatie la o masa prelungita. Totul arata intr-un fel ca la tara, o casa de la tara; tara lor!
Meniul reuseste insa sa depaseasca prin spectaculozitate chiar si locatia. Un meniu frantuzesc, dar cu un evident “touch” local, este daca vreti o continuare a modului in care a fost gandit vinul. In timp ce restaurante de prestigiu se inghesuie sa spuna in meniu ca au trufe frantuzesti si prosciuto di Parma sau consome parizian sau stiu eu ce alt ingredient cosmopolit, “Clos de Colombes” te invita sa descoperi o bucatarie gourmand reinventata in Romania: “ravioli de pui cu sos lejer de trufe romanesti”, “supa de peste romanesc in stil Bouillabaisse” sau “frigarui de pepene asortat si jambon romanesc sifonat”.
Imi este greu sa recomand ceva pentru ca merita incercat fiecare fel de mancare in parte. Din aceasta cauza cred ca vizitele la “Clos de Colombes” trebuie sa fie cel putin 3 pentru a putea imbratisa pe deplin ideea de bucatarie pe care cei de acolo o promoveaza. Oricum Foie gras-ul nu trebuie ratat si nici calcanul in sos de sampanie. Deserturile sunt toate facute in casa, tarta de fructe este tot ce ai visat o vara intreaga buimac pe litoralul romanesc : blat crocant, fructe caramelizate, dar care in interior nu si-au pierdut aroma pura, iar deasupra o crema lejera de lapte vanilat care vine sa sustina intregul complex. Nu o sa povestesc foarte in amanunt de “fondant au chocolat” deoarece printre cititori s-ar putea afla persoane cu probleme cardiace.
Concluzia: daca mai vin inca 5 francezi si se asaza langa Clos cu cate o proprietate, zona aceea de Romania este salvata!

Share on Facebook