Noi, cei 2%.

Statistic e demonstrat, astia suntem toti, eu cel care scriu, voi ce cititi, toti cei ce ies cel putin odata pe saptamana la un restaurant, toti cei ce merg cel putin odata pe saptamana la film, tot grupul celor care se incumeta sa mearga o data pe luna la teatru, toti cei ce avem sub 45 de ani si punem mana pe o carte pentru a o citi, nu pentru a o sterge de praf. 2%- acestia suntem noi, oamenii care nu se uita pe OTV, Antena 2 sau Acasa, oamenii ce dau din cand in cand bani pe muzica ( pentru ca undeva in sufletul lor inteleg ca DC++ nu e tocmai o alternativa), ascultatorii de radio Guerilla, bautorii de ceai si cumparatorii de Carturesti. In orasul celor doua milioane de suflete segregate in sase sectoare, 2 % suntem toti cei din balonul de sticla din care orasul pare sa aiba puls, sa aiba din cand in cand ritm si mai ales sa aiba gust. Imi cer iertare in fata tuturor carciumilor pe care le-am criticat pentru defecte si detalii minore, si pe care de altfel voi continua sa le critic, pentru faptul ca am trecut cu vederea un aspect esential, acela al numarului limitat de oameni cu care, ele carciumile, vorbesc. Intotdeauna am spus ca mai este loc suficient pe piata de restaurante noi, ignorand de fiecare data faptul ca viata unei locatii sta adeseori in numarul clientilor de vineri si sambata seara, acest obsedant 2% pe care l-ai putea inghesui pe viitorul nou stadion national, acest 2% ce vara pleaca in vacanta lasand mesele goale, pentru ca Micul Paris este prea mic si prea neinteresant pentru a atrage turistii ce ar putea fi ratiunea unui business constant si sanatos. Mai nou avem si criza, un subiect de conversatie absolut superb ale carui aspecte epice par sa fie dea dreptul nelimitate, un subiect de conversatie ce se traduce simplu in realitatea cotidiana a locantelor prin : mai putini clienti, mai putine antreuri, mai putine sofisticarii, mai mult vin la pahar. Asadar stimati 2% colegi din “rezervatia naturala de fiinte curioase” sunteti fara sa vreti si fara sa va fi intrebat nimeni responsabili de viitorul gastronomic al acestei urbe, puteti fi principalii suspecti de serviciu in cazuri de rapire de pe piata a unor feluri de mancare decente, asa cum puteti deveni absolut inconstient calul troian al civilizatiei fast food. Puteti trai cu asta?

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 6.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)
  1. farfurel azazescu’s avatar

    P.S: nu prea gasesti carti despre explicarea feneomenelor prin fizica quantica, sau despre cum sa modifici galeria de evacuare la un motor turbo cu recirculare. eu cel putin nu am gasit.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. farfurel azazescu’s avatar

    ok, ai dreptate, in privinta faptului ca nu am dorinta de emigra in lumea culinara si mai mult ca sigur, nu am nici vreo sansa. am simtit doar nevoia de a aduce aminte celor ce vor citi acest articol si commenturile lui, ca sunt si altii pe lume care nu au avut norocul sau sansa sa ajunga in situatii materiale bune – ca a mea, sau foarte bune – ca a ta si a celorlalti 2%, dar care poate sunt mult mai inteligenti si mai gniali decat 90% din populatie.

    Am fost decent, poate putin ironic, dar zic (si sper) ca nu am jinit pe nimeni. Daca am facut-o totusi, proclam sus si tare, ca nu asta a fost intentia mea. Pofta buna si o lume mai buna iti doresc!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. LEONTE’s avatar

    Din pacate stimate comentator de vis a vis acesta este un blog de carciumi. Despre asta vorbeste si, cu acei 2% din aceasta categorie vorbeste. Fiecare cu grupul lui de 2 %. Nu trebuie sa aspire nimeni sa intre in acest grup. Este sau nu este. Nu e un blog in care vorbim despre a dona sange, despre a salva pamantul de cataclisme sau despre eliberarea Tibetului. Nu pentru ca n-am fi de acord cu aceste lucruri ci pentru ca aceste lucruri (momentan) nu au legatura cu carciumile. Asadar daca celelalte articole despre mancare nu le-ai gasit interesante probabil ca nu esti in acest cerc. Esti in altul probabil la fel de interesant. Cat despre citit… e mai greu cu netul pentru ca Balzac si Shakespeare inseamna mai mult decat ceea ce listeaza Wikipedia.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. farfurel azazescu’s avatar

    Citesc de ceva timp blogul, dar din punctul meu d evedere, acesta este un prim articol interesant. Am hotarat asdar sa sarbatoresc aceasta ocazie, adaugandu-ti un comment. M-am simtit putin revoltat. Dupa cum stii, cultura si iq-ul nu se masoara in timpul petrecut in carciuma sau in cantitatea de mancaruri, cu nume greu de pronuntat, ingerate. Si manelistii si baietii lu’ tata din bamboo, fratelli sau alte asemenea cenacluri stau tot timpul prin carciumi. Probabil ca si cumpara dvd-uri cu muzica si filme. Pentru ca isi permit, nu pentru ca stiu ca asa e corect. Asta ce inseamna, ca ei sunt mai culti sau mai inteligenti decat un saracan de profesor sau cercetator, care nu a mai iesit in carciuma de 40 de ani?
    Sa iau cazul meu, pentru ca pe acesta il cunosc cel mai bine. Eu ies in fiecare saptamana la restaurant sau la bar, cumpar muzica si filme doar uneori – cand sunt la oferta, sau cand sunt prea bune, nu prea citesc carti – pentru ca ceea ce ma intereseaza gasesc doar pe internet si pentru ca nu am timp si chef. Zi-mi, cum sunt? Sunt ok? Ma primesti in randurile voastre? Ale celor doi la suta? Sau sa ma mai straduiesc?

    Ideea e ca trebuie sa intelegi ca oamenii sunt diferiti si ca generatiile sunt despartite de mari “gap-uri”. Tie iti place sa mergi la restaurant si sa lasi sa treaca timpul, simtindu-te bine. Altul poate sta in laboator si lucreaza zi si noapte, pentru ca atunci cand te vei imbolnavi sa te poti trata si sa mergi in continuare la restaurant. Altul poate sta si sparge site-uri si face programe, pe care tu sa le poti folosi ca sa poti face bani cu afacerea pe care o ai, ca sa poti merge la restaurant/teatru/film. Altul sta in mansarda lui mizera si isi stoarce creierii scriind o poezie sau o piesa de teatru, ca sa te poti delecta tu mai tarziu. Si tot asa. Crezi ca tu si ceilalti 2 la suta ar putea exista fara acesti oameni?

    Cred ca tota lumea si-ar dori sa cumpere muzica si filme originale, sa stea prin restaurante si prin carciumi sporovaind despre nu stiu ce masina nou aparuta sau despre nu stiu ce parfum. Dar cineva mai trebuie sa si munceasca.

    In incheiere, iti spun ca de fiecare data cand ies in oras, la bar sau la restaurant, ma simt prost pentru ca ma gandesc la cei foarte multi care nu si-au mai permis asta de mult. M-am gandit ca daca tot mananc asa de bine la carciuma, sa dau si altora din proteinele mele, donand sange. Cred ca e un tribut decent pentru situatia mea materiala (mai dau si de pomana, din cand in cand). Tu ti-ai platit tributul?

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)