Pamantul pare mai rotund din celalalt capat al lumii.

In dimineata zilei de 29 decembrie l-am zarit pentru ultima oara. Statea obosit si haituit dupa zilele de Craciun, usor palid si greu mirositor, ultimul supravietuitor al unei isterii culinare, supereroul unei obsesii nationale, neifricatul, nelipsitul, multdoritul caltabos.
L-am parasit fara nici cea mai mica remuscare, iar peste 15 ore si doua avioane, icoana lui mi s-a intunecat definitiv in minte la 32 de grade si multe fusuri orare in inima deltei culinare asiatice numita: Singapore. Nu cred sa existe loc pe pamant cu mai multe influente decat acest oras, ce reprezinta de sute de ani una din principalele porti maritime ale lumii. Toate culturile culinare asiatice ( chineza, indoneziana, japoneza, thailandeza, indiana, vietnameza) s-au intalnit pe aceasta limba de pamantm, s-au amestecat intre ele, s-au mai amestecat inca odata cu obiceiurile culturale europene si americane si au dat nastere la cea mai colorata, aromata, inventiva si ciudata bucatarie a lumii.
Sunt putine restaurante din clasa luxury , putine restaurante pe care le veti intalni in ghidurile celor mai “escusite” restaurante din lume, in schimb intregul oras este o mare bucatarie. Mananci oricum… in picioare, in mers, asezat, in masina….pana si in telecabina poti avea parte de un pranz. Cat de mult vrei sa mananci sau cat de mult vrei sa incerci senzatii culinare asta depinde doar de barierele pe care le ai. Recunosc ca de multe ori m-am declarat invins de mirosurile tarii sau de aspectul ciudat al mancarurilor servite prin piete. N-am putut sa merg atat de departe incat sa gust lucruri ce nu semanau a nimic din ce mi-am imaginat eu vreodata ca ar fi de mancare. Mii de chestii care fierb, se prajesc , stau agatate, chinezi ce despica lucruri, indieni ce amesteca ierburi si sosuri, Singapore iti da perspectiva unica a infinitatii universului gastronomic. Mi-a fost aproape imposibil sa regasesc in meniurile multelor restaurante prin care am poposit, un numar de macar trei specialitati comune.
Exista totusi una pe care o regasesti in mai toate meniurile , un icon al Singaporelui. Chilli Crab este acest Mihaela Radulescu al bucatariei de aici ( adica il intalnesti aproape in orice carciuma asa cum pe Mihaela o intalnesti aproape in orice revista de pe la noi). O nebunie gastronomica impotriva careia UMFS-ul (Uniunea Mondiala a Ficatilor si Stomacurilor) ar trebui sa dea legi severe. Niste crabi imensi scufundati intr-un sos de chilli si rosii atat de usturator incat Miorita ar parea un sitcom. O perversitate culinara de o obscenitate iesita din comun ce incepe cu prinderea crabului viu in acvariul din mijlocul carciumii. Majoritatea restaurantelor iti aduc un sortulet pe care ti-l pun in fata pentru ca , nu ai cum altfel, te vei arunca in bolul cu mancare pana dincolo de coate. Intr-o mana ai un picior de crab, in cealalta ai un cleste de crab, buzele-ti sunt umflate ca si cum s-a gresit cantitatea de botox, ochii iti sunt rosii si injectati de usturime, pe fata ai pete de sos…. arati atat de ridicol incat Disney ar putea sa-ti dea un rol principal… si cu toate astea esti in al saptelea cer al fericirii gastronomice. La final cazi lat, bei alcool fara limita ca sa-ti revii si in cele din urma te trezesti aruncat intr-o risca la care trage un filipinez slab si debarcat in fata hotelului pe acordurile unei muzici din Pekin. A doua zi esti ca nou si o iei de la capat. De data asta esti tentat sa incerci cei mai urati pesti pe care i-ai vazut vreodata sau poate niste rate afumate si sugrumate intr-un galantar servite cu orez plin de curry pe o frunza de banana (dilema ramane daca frunza de banana dupa folosire e aruncata sau spalata si reintrodusa in circuit). Aromele….aromele sunt inimaginabile, mancarurile au niste condimente de care n-am mai stiut ca exista sau ca s-ar putea manca. Cu fiecare noua inghititura mai descoperi ceva nou, surprinzator, fiecare fel comandat arata intr-un anumit fel si are ritualul sau propriu de consum.
Nu e usor sa mananci ( pentru unii e chiar sport extrem) asa cum nu e usor sa intelegi ca lucrurile care noua ni se par absurde sunt doar diferente culturale ce fac ca acesta planeta sa fie si mai interesanta. Singapore e prefata la Asia, este un clasor de piese adunate de pe intreg continentul galben, este locul in care intelegi adevaratul sens al cuvantului- diversitate. Si asta nu este un lucru marunt…

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)