Orasul Interzis – liber la placeri

M-am lasat de chinezarii acum vreo zece ani cand am realizat ca exista viata dupa pachetelele de primavara si inca una mult mai rafinata. Ultima oara cand am intrat intr-un chinezesc am expirat gaze nocive vreo doua zile incat prietenii ajunsesera sa-mi spuna “dragonul”. Dupa aceasta lunga-mi absenta de la masa preanumerosului popor asiatic, la indemnurile unui amic pasionat de respectiva bucatarie, am hotarat ca este cazul sa vad ce mai e nou prin urbe pe acest segment. Sincer m-am dus la Orasul Interzis cu asteptarile jos, ca un boxer constient ca nu are cum sa scape de un uppercut zdravan. Restaurantul da semne inca de la intrare ca nu e chiar tipul cu care ne-am obisnuit . Lipsesc surprinzator obiectele de decor cumparate din Niro, felinarele de hartie, eventaiele pe pereti si pozele hologramatice cu pesti Koi. Restaurantul arata ca un soi de restaurant scortos pentru chinezi…. adica ce o insemna asta, o sa intrebati. Adica pe scurt arata ca si cum cineva s-ar fi ocupat de design-ul locului aducand obiecte valoroase, scaune frumoase , mozaic pretios, in general totul are un touch cosmopolit ceea ce, dupa parerea mea, e putin prea mult pentru specificul pur traditional al restaurantului, mai degarba te astepti dupa design la o zona fusion. Oricum e un detaliu ce s-ar putea sa treaca neobservat pentru multi. Nu va trece neobservat cosul-gadget de la baie ce isi desface capacul automat la simtirea prezentei umanoide ce are intentia de a arunca ceva… deh chinezi! Bucatarii din Orasul Interzis sunt chinezi cu pedigree, asta insemnad ca au facut niste scoli celebre pe la ei. Mi s-a spus, nu vorbesc romana. Cum nici chelnerii nu par a vorbi chineza este surprinzator cat de corect au venit comenzile. Atmosfera e una placuta, un loc bun de ales pentru iesirea cu prietenii de sambata seara. Mancarea…, ce pot sa spun, e chinezeasca. Detaliind voi spune ca e cea mai buna mancare chinezeasca pe care am mancat-o in Bucuresti. Au multe variatiuni de noodles, meniul dpdv structura este fix asa cum am mai vazut prin Asia, au multiple variatiuni de mancaruri picante si iuti ( pentru iubitorii genului), vita pe plita este servita cu un intreg ritual astfel ca mai sfaraie inca vreo doua minute dupa ce a ajuns pe masa ta. La sectiunea peste au lucruri extrem de interesante unele dintre ele chiar unice in orasul cu sase sectoare, asa cum unic pare sa fie si porumbelul prajit a carui prezenta in alte meniuri de pe la noi nu prea am intalnit-o. Daca tineti neaparat sa va dati rotunzi in fata prietenilor, puteti sa comandati o specialitate cum ar fi : supa crema din oua de broasca. Acum nu stiu sa va spun exact ce marca este broasca si unde a fost pescuita…sau poate doar e o figura de stil. Eu unul va recomand sa incercati cosuletul cu fructe de mare pentru ca e pe cat de delicios pe atat de usor, nu de alta, dar stiti ca sunt un promotor al mancatului sanatos. La sectiunea preturi lucrurile sunt in perfecta concordanta cu ceea ce iti ofera restaurantul: vrei un chinezesc mai pretios, platesti ca atare. Nu e extrem de scump dar nu e nici in range-ul de preturi cu care v-au obisnuit semibombele existente. Oricum daca mergeti sa mancati la pranz prindeti discount-ul de 20%. Chelnerii romani stiu ce sa recomande si explica destul de vizual ce se intampla intr-un fel sau altul de mancare. Ce-ar mai fi de spus este faptul ca la vara acolo va fi o minune, am vazut ce gradina superba au in spate, gradina “impodobita” cu niste statui ce sunt intr-adevar foarte potrivite pentru specificul carciumii. In concluzie daca vreti sa mai alternati, Silvestru 3 alias Orasul Interzis, poate fi o buna varianata pe harta voastra gastronomica – cel mai decent chinezesc- pentru cei ce gusta unul!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +2 (from 2 votes)