Centre Ville – bistro de centru.


Cateodata pur si simplu nu am chef sa mananc in oras la pranz pentru ca ma oboseste ingrozitor aceeasi intrebare ce se invarte in capul meu si se izbeste violent de peretii interiori ai cochiliei inteligentei mele: UNDE SA MANCAM ! Aceasta intrebare imi ucide intai o mare parte din timp, apoi imi decimeaza un mic grup de nervi sfarsind prin a-mi suprima pofta de mancare. Unde sa mananci la prinz in conditiile in care:
- nu vrei sa mergi cu masina printr-un oras sufocat
- nu vrei sa mergi la aceleasi restaurante din jurul biroului, restaurante de care te-ai saturat pana peste poate
- nu vrei sa iti comanzi mancare la birou ( o data din cauza faptului ca mancarea e proasta si a doua oara dintr-un principiu ce tine de respectul fata de propria persoana).
Asadar uneori sfarsesc lametabil cu un iaurt sau cine stie ce descoperire pseudosintetica de la magazinul de vis-a-vis.
Ieri o prietena mi-a povestit de un bistro foarte aproape de mine pe numele lui Centre Ville (pe Luthereana in spatele hotelului Radisson). Acest lucru mi-a nascut un apetit promitator in jurul pranzului drept pentru care m-am indreptat hotarat spre locul cu pricina. Prima impresie foarte placuta, spatiul extraordinar de luminos ( natural), mobilier design, alb, aerisit, toalete echipate Vitra… adica surprinzator de bine. Chelnerii au fost cel de al doilea semn bun: manierati, discreti, bine informati asupra meniului si a metodelor de preparare, respectosi si prietenosi in acelasi timp. Piesa centrala a bistroului, conceptul (cum imi place mie sa-l numesc) este un cuptor numit TABUN. Cuptorul asta e o chestie mediterana, zic ei. E adevarat dar trebuie specificat ca e de pe malul celalalt al Mediteranei sper Orientul Mijlociu, care va sa zica arabesco-israeliano-palestinian. Nu conteaza foarte tare de unde vine, conteaza foarte tare ce iese din el. Meniul m-a bulversat in prima faza avea lucruri interesante dar printre ele descopeream si mici sau mititei ( stiti voi, chestiile alea care se mananca cu mustar si care produc deseori partenerilor de conversatie senzatii neplacute). M-am incordat dupa care mi-am dat seama ca sunt ingust, pana la urma e o preconceptie… micii vin de fapt exact din zona araba de care vorbim iar peste toate astea , ce, nu merita si ei o sansa? Am comandat care va sa zica ce mi s-a parut apetisant combinat cu recomandarile chelnerului ( un domn).
Nu stiu ce as putea zice, totul a fost impecabil. Am inceput cu o specialitate in acel cuptor , un soi de focacia cu legume ( aveau si cu miel si cu tot felul de alte lucruri), specialitate ce a fost absolut delicioasa, genul acela pe care ti l-ai dori sa-l mananci cu mana si sa te lingi pe degete ( suna urat, dar e placut). Aceasta focacia a fost suficienta pentru toti cei trei oameni care ne aflam la masa. In partea a doua am mancat un pui facut cu legume picante in acelasi cuptor si servit cu un sos usor de iaurt si menta – mmmmmm. Am mai gustat dorada facuta in acelasi cuptor si : bingo! dorada avea savoare. Un prieten mai neispirat si-a luat un antricot de vita. Cand spun mai neinspirat o spun pentru ca putea sa-si ia o chestie mai in spiritul locului, altfel antricotul a fost perfect iar sosul cu care a fost servit a avut in spate fara doar si poate un sosier. Fiecare fel de mancare vine foarte inspirat prezentat din punct de vedere al vaselor in care este servit – asta denota o atentie la detalii laudabila. Minunat totul, o masa mai mult decat decenta intr-un loc perfect pentru pranz ( poate si pentru cina – o sa verific). Doua comentarii ( caci am o inclinatie nativa catre comentarii): meniul(ca si print) merita o forma grafica si de calitativa mult mai buna iar carciuma trebuie neaparat sa aiba muzica, usor in surdina, aleasa cu grija si in spiritul locului.
Cafeaua am baut-o pe terasa ce avea incalzitoare si a fost extrem de relaxant. Pretul mesei in trei oameni a fost decent, meritat iar chelnerul si-a meritat tipsul pentru bun simtul de care a dat dovada. Asadar va recomand Centre Ville pentru ca locuri ca acestea merita atentia oamenilor inteligenti, le creaza o stare buna. Sper ca acest articol sa nu para peste cateva luni total deplasat, sper ca serviciile, mancarea si mai ales lumea care vine acolo sa nu se schimbe. Cat despre mici – o sa-i incerc data viitoare, sper ca si ei au ceva de spus, altceva decat : ” Baiete, doua beri!”

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)
  1. LEONTE’s avatar

    Preturile sunt din zona Di David, Baltazar, etc.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Anonymous’s avatar

    si ca preturi ce ne poti spune?
    poti divulga si niste cifre

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. LEONTE’s avatar

    M-am intors la Centre Ville de cateva ori si e din ce in ce mai bine. Am verificat micii despre care va spuneam in articol. Sunt un succes, oamenii au gasit o forma de prezentare si servire in concordanta cu intregul meniu. Asadar pentru mici cosmopoliti ( dar buni) puteti merge acolo.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. Anonymous’s avatar

    ti-am urmat recomandarea mai mult decit calduroasa si am mers sa maninc acolo dar, din pacate, nu pot spune ca sintem pe aceeasi lungime de unda.
    locul e cum l-ai descris insa mi s-a parut rece (la figurat vorbind)iar foccacia cu pui, facuta la cuptorul acela special, e o varianta ‘orientalizata’ a pizzei. desertul (baba rum)a fost un soi de savarina innobilata cu vreo citeva fructe de padure.
    n-a fost rau insa… parca asteptam mai mult!
    ps. imi place cum scrii, dar nu-mi place ca o faci prea rar:))

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)