Cel mai frumos restaurant din Bucuresti

L-am descoperit intr-o zona centrala a Bucurestiului, pe o strada plina de case interbelice, o strada pe care n-a sosit inca nici un buldozer lacom de caramida veche, nici o cifa disperata sa stropeasca cu beton la radacina unui P + o suta. Casa fusese renovata anume pentru restaurant: corpuri noi adaugate, open space-uri, utilitati, fara insa a i se stirbi nimic din farmecul arhitectonic pe care acum o suta de ani il desena pe hartie un arhitect, francez probabil.

De cum am intrat, am avut o senzatie de caldura specifica unui loc pe care ai impresia ca il cunosti dintotdeauna, un loc in care stii ca te vei simti bine inca inainte de primul “buna ziua” al unui chelner. O domnisoara simpatica si relaxata m-a rugat sa o insotesc. Am parcurs cu pasi grabiti interiorul restaurantului in care privirea nu mai prididea sa se mire de detaliile de bun gust construite cu stiinta discretiei si fara sfortarea constienta a vreunei demonstratii de design. Lucruri alese cu grija si amplasate cu grija, in asa fel incat sa ai impresia ca sunt acolo inca de la constructia casei. Accentele noi ale constructiei erau integrate perfect in atmosfera: transparent, fara nici un ascunzis sau teama, avand marele avantaj de a ilumina o data in plus valoarea clasicului.

Ne-am oprit in fata unui bar generos. Am fost rugat sa astept cateva momente, pana cand masa avea sa fie pregatita. M-am asezat la bar unde mi-am luat o bautura aperitiv, gratie talentului conversativ al barmanului. N-am apucat sa beau doua guri si sa admir in toata splendoarea ei o pendula superba incadrata pe mijlocul retrobarului, caci am fost invitat la masa. Am urmat-o din nou pe simpatica domnisoara, iar inima mi-a stat cand am iesit in gradina in care-mi fusese pregatita masa. O explozie de vegetatie nebuna amestecata cu obiecte pretioase “aruncate” ici-colo, toate intr-o lumina perfect controlata in asa fel incat sa te faca pentru o clipa sa-ti tii respiratia si sa ai impresia ca nu te afli nicidecum in mijlocul unui oras coleric. Intr-un colt, sub o bolta de trandafiri, un pian ale carui acorduri m-au facut sa uit minute bune ca ar trebui sa deschid un meniu.

Atunci cand m-am dumerit, am fost placut surprins sa observ ca paharul cu bautura fusese deja adus la masa de un chelner discret si foarte generos in explicatii ale meniului atunci cand aveam cate o intrebare. Meniul se incadra perfect intr-o pagina A4 indoita pe mijloc: 4 startere, 5 main course-uri si patru deserturi. In plus, un meniu al zilei – cu un starter, un main course si un desert. Desi in principiu lista era extrem de scurta, dilema alegerii a fost enorma. Fiecare lucru din meniu era extrem de atragator. Cu greu m-am hotarat: Oysters la starter, ficat de vita in sos de salvie cu muguri de pin si salate compose, iar la desert Chocolate Mole cu parfait de vanilie facut in casa.

In contrapartida meniului de mancare, lista de vinuri reprezenta un foileton de cultura a viei: cel putin 10 pagini de vinuri asezate cu responsabilitate pe regiuni si soiuri. Si aici, ajutorul si recomandarea chelnerului au fost binevenite. Un lucru pe care l-am apreciat odata in plus a fost acela ca recomandarea chelnerului a fost exact pe profilul mancarii alese si a fost departe de a fi cel mai scump vin din meniu. Intre timp, din partea casei am primit unt cu spice-uri si bagheta calda. Odata cu stridiile aranjate impecabil pe un platou de gheata a sosit si paharul de sampanie aferent. Savurarea lor pe acordurile “My way” ce respirau din pian a fost o experienta cu adevarat multivalenta. Vinul ales a fost adus la masa, prezentat, degustat si pus la decantat pana avea sa vina felul principal.

Nu stiu cat am stat la masa, cert este ca dupa desertul ce mi-a frant inima am continuat sa stau in compania selecta a unui coniac. De la masa aceea de 60X60 de centimetri, desupra careia lumina aproape crepuscular un felinar invelit in iedera, am avut pentru prima oara convingerea ca acest oras are o sansa, iar cand degetele magice ale pianistului mangaiau clapele albe de fildes inventand “Dance me to the end of love”, am avut viziunea ca Bucurestiul poate fi orasul in care sa traiesti, sa iubesti si uneori, dupa ce le-ai facut pe toate, sa mori.

Cand ziua ce avea sa treaca mai avea de trait doar cateva minute, am cerut nota. Odata cu nota a sosit si intrebarea politicoasa a chelnerului daca vreau sa imi cheme un taxi. Am spus ca da. Cand am ajuns acasa soferul mi-a spus ca nu trebuie sa platesc, e din partea restauratului.

Dimineata m-am trezit cu dorinta puternica de a scrie despre acest minunat loc pe blogul ce se afiseaza acum in fata voastra. Daca va sfatuiesc sa mergenti acolo? Sigur ca da… cum as putea altfel? Doar ca locul unde se afla este destul de greu accesibil, undeva la intersectia dintre dorinta si imaginatia mea, pe o strada dintr-un Bucuresti asa cum mi-ar placea sa povestesc strainilor despre el.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 9.8/10 (6 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)
  1. Laurentiu’s avatar

    Acest local exista…. Se numeste “Concerto” si se alfa la Grand Hotel Continental pe Calea Victoriei 56.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Anonymous’s avatar

    Cam acelasi vis l-am avut si eu candva. Categoric acest restaurant nu se poate numi decat EDEN, desi in visul meu se numea altfel, mai aproape de realitate.

    Stii ce greu e sa gasesti un loc in Bucuresti care sa se preteze acestui nume ? Nu ai nici o garantie, ca dupa ce l-ai gasit si ai investit in el nu numai bani, ci chiar sufletul tau, vine cineva si iti tranteste alaturi un P + si numai ceva din cat spuneai tu si iti distruge totul. Stii oare cat dureaza o renovare a unei vechii vile interbelice cu mana de lucru atat de prost calificata care exista la ora actuala si sa iasa ceva pe gustul tau si al arhitectului in calitatea dorita si nu in calitaea pe care incearca sa ti-o impuna niste semianalfabeti care nu au nici o legatura cu designul sau cu arta in general? Stii oare cat dureaza pana sa gasesti niste obiecte de decoratiune autentice si sa nu cazi in pacatul kitsch-ului? Stii,oare, de cat timp are nevoie o bolta de trandafir sau de iedera sa ajunga sa fie ca cea pe care o admiri tu? Stii oare ce dureros este sa iti vina la masa cineva si cand deschide acel meniu format A4 indoit exact asa cum il descrii tu si sa iti spuna ca nu gaseste in el nimic din preferintele lui culinare si sa plece? Sa iti spuna ca atunci cand o sa ai un meniu ca lumea(adica de cateva pagini), va mai reveni la restaurant? Sa iti spuna ca a venit sa manance o varza calita sau o fasole si sa plece urcandu-se intr-un Q7 ? Stii ce inseamna sa ai o lista de vinuri, nu de 10 pagini (ca in visul tau), ci de 50 care reprezinta o adevarata Enciclopedie a vitei de vie la care ai muncit peste 2 ani, sa vina cineva care nici sa nu o deschida, sa iti ceara un Murfatlar sau un Jidvei pe care tu din respect fata de vin nu le ai, iar el sa se supere si sa plece? Stii oare cat de de greu este sa gasesti personal cat de cat calificat care sa poata dialoga cu oaspetele pe tema meniului si a listei de vinuri sau care sa execute niste retete nu foarte complicate dar la un anumit standard astfel incat sa primesti la masa acelasi fel de mancare pe care l-ai comandat si acum o saptamana sub acelasi nume si nu cu totul altceva?

    Pe tot parcursul sederii tale in restaurantul ideal nu ai mai pomenit sa mai fi fost alti oaspeti pe acolo in afara de tine. Asa cum il descrii nici nu se putea sa fie altfel, pentru ca rar intalnesti oameni care sa aiba vise comune.Din pacate, nu traim in lumea viselor si pentru a supravietui trebuie sa faci ca restaurant tot felul de compromisuri. Trebuie probabil sa ai in meniu varza calita si fois gras cu trufe, Jidvei alaturi de vinuri din Saint Emilion ca sa nu iti mai plece nimeni de la masa si sa lasi timpul sa treaca, sa supravietuiesti si sa ai dea sansa sa devini un restaurant aproape de ideal. Dupa cata vreme? De ce nervi si ce fonduri trebuie sa dispui?

    Trebuie sa recunosc ca scrii foarte frumos, atat despre vise cat si despre realitate. Pacat ca primeste comentarii relativ putine, si, rareori venite din partea unor cunoscatori adevarati de restaurant.
    Parerea mea este ca esti pe drumul cel bun si poti sa iti realizezi visul de a face, intr-adevar, un ghid al restaurantelor, daca ai nervi si timp sufucient.

    Daca, insa, ai scrie despre carciumi si fast-food-uri, ai avea de cateve ori mai multe comentarii.
    Te rog sa ma crezi, este vremea acestui fel de local. In cazul ca vei avea un vis despre un fast-food, trebuie sa fii atent pentru ca s-ar putea sa nu gasesti loc liber.

    defayard

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. Tetsu-ko’s avatar

    Inca o data excelent! Era cat pe ce sa cred ca exista locul asta pana la faza cu taxiul. Sa iasa patronul roman in pierdere pentru ca plateste taxiul clientilor?! Ha ha! Minunat descris insa.Atragem ceea ce visam. Azi visezi tu, maine cei care iti citesc blogul, si intr-o zi o sa ne intalnim toti intr-un local ca acesta. :)

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. sotia’s avatar

    In timp ce citeam imi puneam inevitabil intrebarea: cand ai ajuns in rai fara mine?
    pe parcurs mi am dat insa seama ca este prea frumos sa fie adevarat si mi am reamintit ca esti incurabil ultimul romantic.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  5. alina’s avatar

    asta chiar e tare!
    pentru o clipa, chiar am crezut si eram atat de entuziasmata, vroiam sa merg acum, in acest weekend.
    ups!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  6. zso’s avatar

    Din pacate orasul acesta traieste doar din imaginatia celor ca tine, in rest o mare de oameni cu capul in pamant….

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  7. Anonymous’s avatar

    in timp ce citeam, ma tot gandeam…..si-a deschis leonte restaurant, l-au spaguit pe leonte, a fost leonte la paris etc.
    l-a sfarsit am inteles….. locul nu exista! pur si simplu!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)