Stii ce greu e sa gasesti un loc in Bucuresti care sa se preteze acestui nume ? Nu ai nici o garantie, ca dupa ce l-ai gasit si ai investit in el nu numai bani, ci chiar sufletul tau, vine cineva si iti tranteste alaturi un P + si numai ceva din cat spuneai tu si iti distruge totul. Stii oare cat dureaza o renovare a unei vechii vile interbelice cu mana de lucru atat de prost calificata care exista la ora actuala si sa iasa ceva pe gustul tau si al arhitectului in calitatea dorita si nu in calitaea pe care incearca sa ti-o impuna niste semianalfabeti care nu au nici o legatura cu designul sau cu arta in general? Stii oare cat dureaza pana sa gasesti niste obiecte de decoratiune autentice si sa nu cazi in pacatul kitsch-ului? Stii,oare, de cat timp are nevoie o bolta de trandafir sau de iedera sa ajunga sa fie ca cea pe care o admiri tu? Stii oare ce dureros este sa iti vina la masa cineva si cand deschide acel meniu format A4 indoit exact asa cum il descrii tu si sa iti spuna ca nu gaseste in el nimic din preferintele lui culinare si sa plece? Sa iti spuna ca atunci cand o sa ai un meniu ca lumea(adica de cateva pagini), va mai reveni la restaurant? Sa iti spuna ca a venit sa manance o varza calita sau o fasole si sa plece urcandu-se intr-un Q7 ? Stii ce inseamna sa ai o lista de vinuri, nu de 10 pagini (ca in visul tau), ci de 50 care reprezinta o adevarata Enciclopedie a vitei de vie la care ai muncit peste 2 ani, sa vina cineva care nici sa nu o deschida, sa iti ceara un Murfatlar sau un Jidvei pe care tu din respect fata de vin nu le ai, iar el sa se supere si sa plece? Stii oare cat de de greu este sa gasesti personal cat de cat calificat care sa poata dialoga cu oaspetele pe tema meniului si a listei de vinuri sau care sa execute niste retete nu foarte complicate dar la un anumit standard astfel incat sa primesti la masa acelasi fel de mancare pe care l-ai comandat si acum o saptamana sub acelasi nume si nu cu totul altceva?

Pe tot parcursul sederii tale in restaurantul ideal nu ai mai pomenit sa mai fi fost alti oaspeti pe acolo in afara de tine. Asa cum il descrii nici nu se putea sa fie altfel, pentru ca rar intalnesti oameni care sa aiba vise comune.Din pacate, nu traim in lumea viselor si pentru a supravietui trebuie sa faci ca restaurant tot felul de compromisuri. Trebuie probabil sa ai in meniu varza calita si fois gras cu trufe, Jidvei alaturi de vinuri din Saint Emilion ca sa nu iti mai plece nimeni de la masa si sa lasi timpul sa treaca, sa supravietuiesti si sa ai dea sansa sa devini un restaurant aproape de ideal. Dupa cata vreme? De ce nervi si ce fonduri trebuie sa dispui?

Trebuie sa recunosc ca scrii foarte frumos, atat despre vise cat si despre realitate. Pacat ca primeste comentarii relativ putine, si, rareori venite din partea unor cunoscatori adevarati de restaurant.
Parerea mea este ca esti pe drumul cel bun si poti sa iti realizezi visul de a face, intr-adevar, un ghid al restaurantelor, daca ai nervi si timp sufucient.

Daca, insa, ai scrie despre carciumi si fast-food-uri, ai avea de cateve ori mai multe comentarii.
Te rog sa ma crezi, este vremea acestui fel de local. In cazul ca vei avea un vis despre un fast-food, trebuie sa fii atent pentru ca s-ar putea sa nu gasesti loc liber.

defayard