Vanatul de la Centre Ville

Ce faci daca te trezesti intr-o dimineata, privesti pe fereastra si, in surda muzica creata de baletul absolut uimitor al frunzelor ce cad, iti dai seama ca ceva e in neregula cu tine, ca ceva iti scapa din lantul genealogic al familiei tale…. Pui mana pe telefon si iti suni mama pe care o intrebi:

” -Mama tu ce esti?”

Ea iti va raspunde panicata:

” -Inginer… da tu te simti bine?”

” -Si bunica ce a fost?”

” -Textilista”

“-Bunicul?”

“-Ceferist…”

“-Strabunica?”

” -Taranca, si ea si strabunica’tu.”

“-Mama, mie imi scapa ceva… nimeni din neamul nostru nu a fost boier, mosier, aristocrat, conte, marchiz…. ceva??

” – Nu, mama, Doamne fereste…. da’ de ce intrebi, ti-e bine?”

“-Mi-e pofta de prepelitze…..!”

Nu iti vei pierde totusi speranta verigii nobile a lantului genealogic, pentru ca  paraiele din care s-a nascut raul tau de sange sunt multiple si  au o gramada de afluenti necunoscuti, iar unii dintre ei pot cobora chiar din inaltimile absolute ale aristocratiei… in fond pofta de prepelitze nu poate aparea, asa, de niciunde.

Asa stand situatia, vei deschide usa dulapului tau de haine, ce pentru intaia oara ti se va parea impropriu pentru statutul tau, si  iti vei crea garderoba pentru pranz: pantaloni clasico-cazoni de doc batut, helanca subtire cu monograma, sacou de tweed, cizme inalte, manusi de piele si fular cu carouri. Nu vei uita cu siguranta sa iti asezi discret o pata de culoare – reprezentata de o batista – in buzunarul de la piept. La final – doua pufuri de parfum de mosk, dupa care il vei saluta cu reverenta pe Charles ce-ti zambeste de pe desktop-ul PC-ului.

Destinatia: Centre Ville Bistro, dans la centre de Bucharest. In drum spre restaurantul ce a hotarat ca de la 1 noiembrie sa aiba o pagina de meniu cu vanat, vei avea parte de multe ganduri ce vor insoti atmosfera eleganta si melancolica de toamna ce invaluie orasul. Te vei gandi ca prea mult timp din viata ta l-ai dedicat puiului de Avicola, ca el, puiul, fara sa fi avut nici un merit, ti-a ocupat spatii complexe din meniurile zilnice. Il vei vedea ca pe o leguma imbibata cu amfetamine si chimicale zacand pe bada rulanta a unei ferme intensive, asa cum vei rememora nenumaratele dati cand prin fata ta s-au perindat cefele de porc cu cartofi prajiti sau snitzelele refrigerate cu gust de amidon.

Atunci cand vei pasi in Centre Ville si vei preda manusile si umbrela unui domn binevoitor, vei capata brusc cativa centimetri in statura, vei multumi cu o usoara aplecare din cap si vei comanda vorbind rar si asezat. Pagina din meniul sezonier iti va da o stare de exaltare culinara cum rar ai mai trait in ultima vreme. Hmmm…. ce sa fie: muschi de caprioara cu ciuperci de padure, pulpa de iepure cu mere caramelizate si pere confiate, prepelitze cu sos de coacaze sau piept de rata de balta cu ceapa caramelizata? Sigur ca da prepelitze, iubitele de ele, trei la numar asezate ca la raportul garzii de la Buckingham, insotite de un sos de coacaze negre ale carui performante de gust intrec cu mult imaginatia medie pe cap de locuitor. Prepelitzele de la Centre Ville – comparate cu diverse alte prepelitze de prin partea locului (acelea servite cu mujdei de usturoi si mamaliga) – joaca intr-o alta liga, sunt Real Madridul prepelitelor, cand le privesti auzi in jurul tau imnul inaltator din Champions League si simt freamatul tribunelor innebunite.

Si ca sa te poti bucura in voie de deliciul oaselor mici, numai bune de ros, si de savoarea princiara a carnii, vei comanda un Chianti buchetat si varatos, precum Enescu in mijlocul unei compozitii de geniu. Savurand aceste bucate alese si imprietenindu-te cu vinul din Cizma, gandul va poposi o clipa la faptul ca vor exista persoane ce-ti vor blama barbaria de a manca animale vanate cu cruzime, in timp ce ei rumega o vita de Mega Image ucisa conform tuturor regulilor Comunitatii Europene – prin electrocutare. Va fi doar un gand ce va zbura imediat, precum vor zbura si clipele petrecute in compania distinselor prepelitze.

Intr-un final, vei pleca cu o stea a nobletii pe umarul drept si vei simti nevoia sa te asezi pe bancheta din spate a unui taxi tomnatec si sa bati usor cu umbrela in umarul soferului, indicandu-i adresa elegant.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 8.0/10 (6 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +6 (from 6 votes)
  1. Adi’s avatar

    Acum ca te-ai documentat sa nu o dai in bara sambata cand esti bucatar sef.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 2 votes)
  2. Adrian Oianu’s avatar

    Fermecatoare scriere, domnule!
    E!Acum ca ne-am gasit, o sa trebuiasca sa ma iei mai des prin preumblarile ‘neavoastra prin oras…
    Salutare!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)