Mic ghid culinar din Romania

Cum se mai mananca si mai ales unde se mai manaca prin Romania anilor 2000. Si cand spun Romania chiar la asta ma gandesc, la tot ceea ce inseamna ea : orase, sate, statiuni de vacanta, oriunde atata timp cat gasesti un loc care sa te surprinda culinar, un loc in care mancarea sa aiba ceva de spus, ceva de demonstrat. Nu vreau sa par scortos sau snob dar nu sunt adeptul locurilor in care se manaca «pe saturate», al restaurantelor in care ciorba de «vacuta» face legea, al localurilor «internationale», « ieftine si cu de toate». Ceea ce caut mereu chiar si in aparent cel mai neinsemnat loc este puterea unui bucatar de a ma surprinde, de a-mi demonstra ca cele mai simple ingrediente pot naste o mancare desavarsita. L-am intrebat odata pe un prieten francez (ce traieste deja de vreo 10 ani in Romania) ce parere are de mancarea din majoritatea restaurantelor din Romania. Mi-a raspuns ca e ok, ca o mananca atunci cand trebuie sa manance, insa ca e doar mancare nu e «CUISINE».
Asadar ca sa nu o mai lungesc, va invit sa cautam «cusine» in Romania anului 2008. Cu tot respectul pentru multe din orasele frumoase si importante, trebuie sa spun ca din pacate sunt greu de gasit locuri interesante. Multe dintre orasele celebre nici macar nu exista… culinar vorbind.

French Bakery – Bucuresti.
In Bucuresti ar fi cateva de mentionat. Momentan am sa ma opresc doar la French Bakery (restaurantul). Considerentul principal fiind acela ca este cel mai recent deschis restaurant de luat in seama.
Asa cum ii spune si titulatura, specificul este cat se poate de frantuzesc – french modern cuisine mai exact – adica bucatarie frantuzeasca moderna in care felurile traditionale sunt supuse unei usoare reinterpretari in care isi fac locul tot felul de tehnici si ingrediente aduse de vanturile din orient sau uneori din lumea noua. Locatia are vedere generoasa la strada cu mese mici si inghesuite asa cum ii sta bine unui astfel de local, cu un design simplu bazat pe accente si elemente contrastante. Una peste alta cred ca este singurul restaurant din Bucuresti care a reusit sa aduca integral atmosfera bistrot-urilor pariziene (lucru la care contribuie puternic volumul si selectia de muzica).
Mancarea reuseste de cele mai multe ori sa se ridice la nivelul asteptarilor . Mi-a placut tartarul – lucru extrem de rar pe meridianul nostru. Pentru pasionati recomand tartarul din meniul de starter (cel cu anchoise), dar si cel au retour are ceva de spus. Sufleul este minunat si merita fiecare minutel din cele aproximativ 40 pe care le petreci asteptand-ul. Rata nu mi-a dat existenta peste cap asa cum au reusit unele deserturi (incercati-le pe cele mai putin titrate – gen crème brule, mergeti pe descoperire).

Osteria Da Toni – Timisoara
Slava domnului ca Signore Toni (un italian simpatic) s-a gandit sa-si faca carciuma in Timisoara caci altfel cu greu as fi putut scrie de un alt local timisorean. Asadar povestea osteriei este simpla . Un italian si-a gasit un spatiu, si-a facut o carciuma asa cum stie el ca sunt cele din Italia si asa si functioneaza. Nu voi vorbi de design caci nu este cazul, voi vorbi doar de faptul ca atunci cand am mancat pentru prima oara la Da Toni am simtit vantul molatec al Toscanei. Simplu, clasic, traditional. Bucataria de la Da Toni reuseste de multe ori sa-i surprinda chiar si pe italieni. Nu stiu cum isi face rost de ingrediente dar sunt perfecte. Vita este frageda, cartofii sunt aurii iar rozmarinul are gust. Pastele sunt facute in casa si asta se vede. Mancarurile cu adevarat magistrale nici macar nu le veti gasi in meniu. Aduceti-va aminte de o mancare buna cu care v-ati intalnit la un moment dat in Italia. Spuneti-i lui Toni despre ea si bucatarul o face. Am mancat la un moment dat un Filetto pepe verde de exceptie. Sosul era simplu, lucru complicat in Romania, si punea perfect in evidenta savoarea carnii. Vinul casei la Da Toni este peste medie, este italian si deseori isi depaseste conditia de vinul casei – ce sa-i faci Toscana, bat-o vina.

Casa Hirscher – Brasov
Nu stiu daca e tot o intamplare ca si la Brasov o sa va vorbesc tot despre un restaurant italian. Cred totusi ca italienii ca si popor sunt gastronomi nativi, din acest lucru rezultand faptul ca acolo unde poposesc pun de un restaurant. Nu stiu daca proprietraul casei Hirscher este italian dar bucatarul cu siguranta este. Cu toate astea casa Hirschter este un restaurant italian usor atipic , as spune mai degraba ca are influente italiene. Situat intr-o zona a Brasovului absolut superba, intr-o cladire a carei istorie pleaca de pe la 1539, restaurantul reuseste sa impuna un stil. Desi multe dintre preparate suna italieneste pur, ingredientele sunt deseori surprinzatoare, veti simti o usoara aroma de Ardeal.
Si ca sa o luam putin metodic o sa va recomand o varianta de meniu reprezentativa: Carpacio de somon cu trufe (mare lucru sa faci somonul de supermarchet sa aiba gust), pastrav la cuptor cu sos tartufo (in cazul in care ati obosit sa gasiti pe toata valea Prahovei de la Braza la Predeal acelasi pastrav cu mamaliguta si mujdei) iar ca desert pere cu inghetata. Am sarit peste paste din motive de dieta dar nu e drept sa nu amintim de pagotini sau ravioli facuti in casa…casa Hirscher. Ce ar mai trebui spus, pe langa fapul ca serviciile sunt de exceptie, ar fi doua cuvinte despre lista de vinuri care (pentru Brasov) este satisfacatoare.

Keller Steak house – Brasov
Nu ar fi fost drept sa trec peste Brasov fara sa amintesc de acest stabilimet situat (surpriza) pe acceasi strada cu Casa Hirscher. Pe domnii de La Keller ii suspectez ca isi cresc propriile vite in conditii doar de ei stiute caci altfel imi e greu sa-mi explic caliatatea ridicata a steak-urilor.
Am sa incep prin a va recomanda sa va duceti in lunile calde cand este deschisa terasa (interiorul este cam rece) si cand va puteti bucura alaturi de mancare si de privelistea unei strazi asa cum mi-as dori sa fie cat mai multe in Romania.
Cand veti deschide meniul va incepe in dumneavoastra o lupta crancena intre dorinte si putinte. Cand spun putinte ma gandesc la bunul simt al unui gurmand de profesie. Ce sa alegi dintre vitelul de lapte, vitelul cu Chablis sau steak-ul in sos cabernet? Eu am ales steak-ul in sos Teriyaki pentru a nu-mi ridiculiza nutritionistul. O sa trec repede peste faptul ca puteti sa va comandati cerb, caprioara sau rata – toate gatite modern si asa cum trebuie, si o sa mentionez faptul ca la meniul de supe/ciorbe poti fi cosmopolit si atunci vei servi o supa de broccoli cu branza cedar sau te poti delecta cu un gulas facut fara niciun compromis. De pe lista de vinuri am sa mentionez Brunello de Montalcino care, nu-i asa, cadreaza foarte bine cu toate steak-urile si fripturile locatiei.

Al Casolare – Buftea
Buftea – un orasel mic ce traieste din amintirile grandioase ale miilor de filme turnate in platourile cu acelasi nume, detine unul dintre cele mai bune restaurante intalnite de mine in Romania. Poate ca restaurant este mult spus… o casa in care isi are locuinta o familie de italieni. Nu cred sa aiba mai mult de cinci mese in salon. Ei bine pe tipicul mama gateste , tatal (ce cred ca bate bine spre 80 si de ani) serveste vinul la mese iar fiica serveste mancarea, Al Casolare reuseste pentru cateva ore sa te faca sa uiti in ce tara esti. Nici macar preturile exorbitante nu ma vor opri vreoadata sa ma duc acolo pentru meniul impecabil pe care il poseda. Am sa mentionez cateva lucruri facute in casa ce isi pun greu amprenta asupra impresiei generale: painea, pastele, deserturile si Limoncelo. In timp ce batranelul simpatic, ce vorbeste cu tine in italiana ca si cum tu ai fi vorbitor nativ al acestei limbi, iti va recomnada diverse vinuri, poti sa incepi sa te rasfeti aruncandu-ti ochii pe meniul scris de mana. E greu de spus la ce sa te opresti. Dupa mine pastele cu trufe sunt infanteria, see bass-ul in sos de lamaie este cavaleria iar panacota este artileria grea. Este imbucurator ca poti undeva in Romania sa te bucuri de trufe adevarate asa cum imbucurator este sa stii ca laptele vacilor de Buftea nasc de departe cea mai buna pannacota manacata de mine vreodata. Asadar, uitati de preturi, considerati ca o masa la Al Casolare este un cadou pe care trebuie sa vi-l faceti din cand in cand.

Clos des Colombes Olimp
O frantuzoiaca s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si puna cateva hectare de vie in Romania. Zis si facut, si-a luat teren lanaga Olimp, si-a facut potgorie, si-a facut crama, si-a facut restaurant provancal, si-a adus bucatar francez si are un meniu extrem de elevat. E NEBUNA!!!! am tipat, cum sa faci asa ceva, cum sa reconstitui o atmosfera de Provence pe un camp romanesc??? Din ce castiga? Sincer imi doresc din toata inima sa ma contrazica si sa reuseasca sa civilizeze o zona intreaga. De cate ori voi putea ma voi duce la Clos des Colombes sa degust vinurile absolut stralucitoare si sa gust din foie gras-ul naucitor de bun. Femeia nu face rabat la nimic cand vine vorba de calitate. Producerea vinului se face numai dupa metode traditionale ( Anne Marie Rosenberg avand o traditie de generatii bune de vinificatori francezi), mancarea foloseste doar ingrediente de inalta calitate. Incercati rata ( o reteta simpla dar extrem de bine facuta, altceva decat rata dulce obisnuita in carciumile cu orientare francofona), si mai ales incercati, si sunt sigur ca va fi pentru prima oara pentru majoritatea dintre voi, parfe-ul cu sofran!!!!
Ca sa va convingeti in avans : www.closdescolombes.eu

Popasul Pescarilor – Cherhanaua lui Vasile – Olimp
Special l-am lasat la urma. Nu seamana cu nimic din ceea ce am povestit mai sus, nu are nici un reper cu care sa il compari si in general tot ce se intampla acolo este atipic. Argumentul principal pentru care se afla pe lista noastra este ca intr-adevar acolo se intampla o experienta culinara. Uitati serviciile (de la 1970), uitati locatia (cu toate ca privelistea este minunata – Marea Neagra) concentrati-va pe ce va ofera culinar. Peste proaspat prins dimineata si gatit la pranz/cina. Mi-ar fi aproape imposibil sa va fac o recomandare din meniu caci merita incercat tot. Merita sa stai 5 ore si s-o iei usurel cu ce iti ofera oamenii de acolo. As zice poate ca frigaruia de rapana este piesa centrala din meniu dar ma contrazice chefalul la gratar. Spectaculos absolut totul si mai ales ffff proaspat – prins doar de cateva ore. Merita cu desavarsire sa fie deocamdata singurul restaurant necosmopolit demn de mentionat.

Poate ca nu sunt cele mai reprezentative sau cele mai bine alese locatii. Cu toate astea dupa mine ele reprezinta must have-uri intr-un periplu culinar. Poate ca mai exista si altele, ascunse (asa cum e Cherhanaua lui Vasile). Va invit sa ma invitati sa le descopar.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)