Atentie, Piata Lahovari!

Prin 1992, cand am ajuns in Bucuresti ca proaspat student, soarta a facut ca prima locuinta cu chirie pa care am gasit-o sa fie o mansarda in Piata Lahovari. Mansarda cu pricina nu avea mai nimic, nici pat, nici apa calda sau rece, nici masa, nici macar un bec decent de 40 W. Avea in schimb un lucru mult mai de pret ce mi-a ramas intiparit in suflet, pana in ziua de azi: o incredibila panorama asupra Pietei Cosmonautilor ( caci asa se numea pe atunci). Am ramas indragostit de mica piata a unui Bucuresti mare. La 2008 nu s-au schimbat multe lucruri in existenta si structura spatiului, in schimb aceasta este azi populat de un numar maricel de carciumioare si cafenele. Poate fi incantator la prima strigare, un soi de piata parisiana “les mares”. Din pacate lucrurile sunt departe de a fi ceea ce ar trebui sa fie, sunt mai degraba o expresie a neputintei dambovitene de a pune in valoare un spatiu, ma repet, absolut fascinant. O sa incep cu cea mai vie expresie a acestei neputinte : COS (obiectul in care de obicei ne aruncam gunoaiele), in cazul de fata Clubul Oamenilor de Stiinta. Suna superb, bohem, putin retro, intr-o tara in care oamenii din aceasta tagma sunt foarte greu de gasit. ” Ce stiinte ilustre s-or intalni aici?”, m-am intrebat. Raspunsul mi-a venit aproape instantaneu, cand am intrat: stiinta combinatiilor si a spagilor centalizate. De ce? Cum e posibil ca intr-o cladire de o frumusete dezarmata si extrem de rar intalnita in Bucuresti sa functioneze ( fix ca la 1984) un restaurant de nunti, botezuri si alte evenimete festive? Aceasta “unitate de alimentatie publica”, caci altfel nu pot sa o numesc, isi bate joc de principiile primarte ale bunului simt. O terasa in curte cu mese capatate de pe la sponsori, cu umbrele branduite variat, cu chelneri duhnind a transpiratie si lene, avand un limbaj sumar ce s-a oprit din dezvoltare prematur! O clica de birocrati ce inceraca sa faca un “platouas’ cat mai costisitor pentru nunta dintre un manelist si o proprietara de coafor, un izvor nesecat de dezinteres oprit din pornirea catre kitch-uri atroce doar de faptul ca nu se poate interveni in arhitectura unei cladiri de patrimoniu. Legati-ma, biciuiti-ma si aratati-mi oamenii de stiinta, ca sa mor impacat. Buimac de aceasta experienta frustranta, am iesit pe poarta si am vrut sa ma redresez intrand alaturi, intr-o terasa nou-nouta, pe numele ei ” Embassy”. Nu am inteles de unde vine numele, deoarece nimic din ce se intampla acolo, nu m-a facut sa ma gandesc la relatii externe. Dupa figuri, locatie de semifitze, as zice. Numita locatie dispune de o casa superba, nerenovata si in care din cate mi-am dat seama nu se poate intra ( client fiind ). Curtea, ca si spatiu este uimitoare prin proportii, este foarte mare pentru genul de curti din centrul urbei. Din pacate este singurul lucru ce o face uimitoare, in rest JAPCA! Dezinteres, nestiinta, aroganta amestecata cu celebrul ” las-o ba ca merge asa”. Minunatul spatiu a fost tratat fix precum garajul unei ambasade! Peretii tapetati cu mash-uri, niste baldachine inspirate ieftin de prin alte locatii, mese la kilogram si umbrele cu branding (normal). NIMIC! Nimic care sa te faca sa ramai, nimic care sa-ti dea senzatia ca omu’ care a pus mana pe spatiul acela este omul care il merita. Cand vad asemenea locuri fara pic de sare si piper ma intreb la ce se uita investitorul roman de carciumi, atunci cand pleaca in strainatate? La outlet-uri, cred, in nici un caz la carciumi!
Mai departe, la nici 20 de m de locatia certata mai sus se afla cafeneaua/cofetaria/patiseria/ceainaria numita: “Casablanca”. Nici o legatura cu filmul, dar nici cu domeniul in care activeaza. Locatia in discutie activeaza in zona de vreo 5 ani. Performanta cea mai mare este ca aceasta cafenea/cofetarie/patiserie/ceainarie a reusit sa fie mai proasta de la an la an. Cafea execrabila pentru o cafenea, prajituri mediocre pentru o cofetarie, nimic demn de o patiserie si ceaiuri mult prea comune pentru o ceainarie. Populatie exista pe terasa atata timp cat la Mac Donald’s e plin. Peste drum de cafenea/cofetarie/patiserie/ceainarie se afla o chestinune interesanta, dar in care marturisesc ca nu am intrat datorita unei dileme. Va vorbesc despre “Chocolat”, locul in care poti sa bei ciocolata si sa te bronzezi la aparate. Dilema mea este urmatoarea: daca vreau sa beau o ciocolata trebuie neaparat sa ma si bronzez? Cum nu sunt un fan al bronzului gen Anda Adam, am ezitat sa beau ciocolata. Oricum interesant si probabil placut pentru un anumit public.
Bine plasat pe piata si de ani buni pe pozitii se afla celebrul “Zerilo’s”. Pentru necunoscatori o sa dau cateva repere socio-culturale ale acestui templu de latinitate. Proprietarul este una si aceeasi persoana cu proprietarul celebrului si multrespectatului club “Bamboo”. Asociat se pare ca ar fi Catalin Botezatu.
Asadar:” Pofta Buna!”.
Ultimul, dar nu cel din urma , la limita Pietei este “Escu”. Deloc fenomenal este, cel putin, cel mai cinstit loc din zona. Romanesc urban, fara pretentii, decorat fara saritura peste cal, locul merita vizitat mai ales in serile ploioase cand ai chef sa stai de vorba cu un prieten departe de locurile mondene. O mancare calda, trei sticle de vin si o masa in geam te vor face sa te gandesti ca uneori, atunci cand nu stii, sau nu poti, este mai bine sa incerci sa faci lucrurile simplu. La Escu se termina Piata si incep stradutele…dar acolo e o alta poveste pe care o voi spune altadata.
In concluzie, daca vreti sa va petreceti timpul liber frumos, evitati Piata Lahovari, daca aveti probleme cu vederea, atunci spitalul de ochi din zona va sta la dispozitie.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 2.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)