Casa Bana- zona libera de hipermarketuri.

Daca m-as fi nascut poet probabil ca instinctul mi-ar fi dictat sa scriu o cronica in versuri despre Casa Bana, o oda patetica si pasionala: Oda dependentului de gusturi si al robului spritului de dupa-amiaza, Imnul lui “Pierde Ziua” si al tovarasilor sai, cantecul Ajunsului cu visuri de ratare. Cum in ziua in care nastea mama mea stocul de poeti era deja epuizat si singurele locuri vacante erau la epigoni si catrenisti funerari, am hotarat sa urmez o cale prozaica fapt ce face ca urmatorele randuri sa fie banale in comparatie cu ce experiente poti trai la Casa Bana. Locatia in discutie e un soi de haiduc al restaurantelor de pe la noi, un Pintea al vremurilor noastre. In ziua in care administratorii, proprietarii si managerii restaurantelor bucurestene ieseau cu cosurile gemand de greutatea din Metro, Selgros, Carefour pregatindu-se sa serveasca mancare traditionala in containere chinezesti, la Casa Bana se carau saci cu vinete aduse de la tara pentru a fi coapte si transformate in “zacusca de vinete iute”. In clipa in care bucatarii de prin urbe desfaceau conserva de muraturi bulgaresti si taiau subtire mezelul ce nu a vazut niciodata carnea, la Casa Bana se turnau gogonele in butoaie si se intorcea pastrama in afumatoare. Mi-e greu sa numesc Casa Bana restaurant… l-as jigni, cred ca termenul cel mai propriu ar fi “la cineva acasa”, si asta e de fapt. O poarta rosie pe o strada pierduta in buricul capitalei, fara firma, fara vreun indiciu ca acolo s-ar afla un loc public de destrabalare culinara. Intri in curte, mergi pana in fund si dai de niste mese, o bolta de struguri, un butoi cu must. Poti avea impresia ca ai gresit adresa, pare o curte de oameni. Carciuma nu are nici o treaba cu vreun concept de amenajare… nimic, nu asta e important. Daca sunteti dependent de farfurii Villeroy sau de pahare Versace, daca nu mergeti la toaleta decat daca are sonata 9 a lui Beethoven pe fundal sau daca vreti un chelner cu butoni la camasa, atunci uitati de acest loc. Casa Bana are un singur rationament pentru care merita vizitata – mancarea. Tot ce se mananca este produs in interioul acelei curti si este dedicat oamenilor ce cauta gusturi pierdute din copilarie, oamenilor ce sa pot lasa prada unui desfrau gastronomic. Ciudat e faptul ca strainii inteleg acest loc mult mai bine decat multi romani, sunt fascinati de ancestralitatea meniului si de simplitatea conceptului. Zilele trecute am fost sa mananc (din nou) impreuna cu 3 prieteni. Va voi povesti meniul pentru a-mi sustine teza. Parjoale proaspete de porc cu marar, zacusca de vinete iute ( vinete proaspat coapte, cu ceva ardei iute prin ele ca pentru cunoscatori), placinta din branza de capra cu chimen, piept de rata afumat ( repet- toate mezelurile si preparatele din carne sunt facute acolo), batog de morun, icre de stiuca, paine facuta in casa mare cat un soare la apus, cu coaja groasa si gust de grau, apa minerala in sticla de sticla. Peste toate astea, oamenii fac un fel de foie gras local din ficat de rata – o splendoare calorica cu accente de monument papilar. Pastrama de berbecut s-a topit in gura si s-a scurs in inima. Carnatii sunt facuti cu pricepere, rabdare si stiinta. Totul stropit cu must din butoiul din curte si tuica galbena, iar pe fundal (joi la pranz) o petrecere, cu lautari si voie buna. In meniu gasiti urs, mistret, morun, nisetru si tot ce nu ati crezut ca veti mai trai sa cititi in Bucuresti. De cate ori mai vine pe masa cate un preparat, instinctual iti vine sa aplauzi. Concluzia unica pe care o poti trage dupa o masa asezata este aceea ca restaurantul Casa Bana nu vinde mancare, vinde senzatii si stari ale caror catalizator imoral are radacini culinare. Nu stiu cat va mai exista acest loc ce sfideaza legile europene si comunitare de echilibru alimentar si de control riguros al produselor, cat va mai trai acest cuib de anarhisti ce sfideaza fortele supreme ale hipermarketurilor si legile globalizarii… probabil ca nu foarte mult in tara lui “conserva” si in cartierul lui “semipreparat”. Insa atat cat va mai trai, eu unul voi fi acolo pentru a ma bucura de fiecare clipa a inocentei unei bucatarii libere!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +1 (from 1 vote)
  1. nae george’s avatar

    Este un resaurant de 5 stele

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. cosmin’s avatar

    totul la superlativ

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: -1 (from 1 vote)
  3. cosmin’s avatar

    mancare la superativ painea la absolut bravo sa o tineti tot asa

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: -1 (from 1 vote)
  4. Anonymous’s avatar

    Daca nu ai incercat inca la Bana , caltabosul de porc in zeama si cu covrigul aferent, nu sti ce ai pierdut.Costin

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  5. pandele’s avatar

    Amin!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)