Exercitiu de arheologie culinara


Experienta de care va voi povesti a venit exact in momentul in care cautam, fara a avea vreo stea polara, un loc care sa ma scoata din cotidianul culinar, din acest mariaj cu restaurantele si mancarea urbana ajuns la momentul critic al certurilor, reprosurilor si mai ales al jignirilor reciproce. In mijlocu acestei crize a gurmandului de 33 de ani am trantit usa orasului, m-am urcat in masina si am pornit-o spre nord, spre civilizatii mai asezate si mai intelegatoare, spre spirite necangrenate de fusion si inimi neintinate de sofran sau alte condimente exotice. Astfel norocul, intamplarea si un prieten m-au facut sa-mi salvez sufletul intr-un loc ce ar trebui declarat centru de dezintoxicare cosmopolita. Este vorba despre un sat la 25 de km de Sigisoara pe numele sau CRIT. Un sat de sasi timp de mai bine de 700 de ani si parasit de numai 20 de ani ( povestea plecarii masive a sasilor din Transilvania dupa Revolutie este un subiect complex si foarte trist). In fine Crit este un sat plin de case sasesti superbe, pline de istorie si povesti a caror existenta in ultimi ani se datoreaza in prportie de 90% implicarii Fundatiei Mihai Eminescu Trust ( fundatie ce apartine printului Charles). Daca aceasta fundatie nu s-ar fi implicat in restaurarea, conservarea si ocrotirea acestor case probabil ca toate ar fi fost invadate de triburile de romi reprezentate puternic in periferia satului, iar eu probabil ca nu as mai fi avut subiect pentru acest articol. Lasand la o parte comentariile de implicare sociala precum si cele legate de puternica nepasare ( i-as spune de-a dreptul durere in cur) a autoritatilor romane, voi trece usor spre ceea ce m-a facut sa scriu despre Crit pe un blog de mancare.
Nu exista restaurante, carciumi sau bodegi, in schimb poti manca acasa la oameni, la Criteni – oameni primitori si veseli de cateori cineva le calca pragul satului. Obisnuiti cu turistii englezi ( prezenti mai mereu prin sat in cautarea ineditului), oamenii nu au nici o retinere sau complex in a te invita sa stai cu ei la masa – un obicei atat de straniu intr-o Romanie egoista si secata de sentimente de proprietate si intimitate. Stand cu acei oameni simpli la masa vei avea parte de una dintre cele mai mari revelatii culinare intamplate vreodata. Gusturile, aromele si savoarea mancarii te vor invita intr-o calatorie in tara copilariei tale. E imposibil ca stand si gustand din masa imbelsugata sa nu ai flash-uri in minte cu cate o bunica pe care o adorai in copilarie, ori cu imaginea mamei tanara gatind sambata. Ceea ce iti ofera oamenii de acolo la masa este mai mult decat mancare, este o plimbare culinara prin caldura si intimitatea caminului familial.
Am mancat la Nea Nelu Suciu si la doamna Mihaela Ghita de la casa cu Zorele si de fiecare data am avut aceeasi senzatie.
M-am inclinat cu respect in fata ciorbei de cartofi cu tarhon care bate de departe orice ciorba incercata vreodata intr-un restaurant, m-am bucurat de tocanita de pui facuta pe masina de foc si servita cu varza calita, mamaliga si iaurt de bivolita si m-am entuziasmat cand sotia lui Nea Nelu a pus pe masa un ied facut la cuptor in sos de vin si ceapa rosie. La micul dejun vei avea de ales intre 8 si zece tipuri de gemuri si dulceturi, lucru la care cei din Crit cred ca sunt campioni mondiali: dulceata de afine , de zmeura, de mure, de coarne, gem de cirese amare, de porumbe sau de prune uriase. Despre nenumaratele tipuri de sarmale stropite bine cu iaurt de bivolita si inconjurate de ardei proaspat culesi de pe vrej nu o sa spun decat ca sunt una dintre piesele de rezistenta. Ce m-a mai miscat profund este o specialitate pe care am intalnit-o acolo pentru prima oara : GASCA. Ei bine, nu e vorba de pasare, ci de un preparat facut din mamaliga cu trei tipuri de branza de capra, bagata la cuptor in ceaun. Un fel de bulz mai elevat care poarta aceasta denumire datorita faptului ca branza infloreste din mamaliga si arata ca penele de gasca. Deserturile sunt acelea pe care le-ati gustat cu siguranta prin copilarie : placinta cu mere, clatite cu dulceata, placinta de dovleac. Alaturi de acestea am gustat niste prajituri sasesti de exceptie, prajituri “pierdute”; pierdute datorita faptului ca sasii nu mai exista sa le faca, femeile din sat care mai stiu cum se fac imbatranesc, iar intr-o buna zi, nu va mai ramane nimic din aceste traditii . Trist dar aceasta este povestea unei Romanii plecate de acasa prin strainatate la munca. Mi-e teama ca nimeni nu va mosteni aceste traditii, iar ele nu vor razbi pana in secolul viitor. Incet, incet lumea satului autentioc, acea lume ce sta inconjurata in memoria noastra afectiva de un hallow de lumina, acea lume ce a inventat simplul, decentul si bunul gust, va disparea luand cu ea toate aceste senzatii culinare unice, aceste parti din viata noastra pe care ar trebui intr-un fel sau altul sa le aparam ca parte integranta a identitatii noastre personale.
Pana atunci va invit sa fugiti din oras in fiecare clipa in care puteti si sa o luati spre nord spre Crit, Viscri, Muller, Fisher, spre acele locuri ce va vor bucura si va vor reintoarce catre simplitate, sinceritate si liniste.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +1 (from 1 vote)
  1. cornel’s avatar

    Da, mai Leonte! Din pacate, multe pacate, ai mare dreptate! Fusion-fake, italienesc, romanesc neautentic, taverne sarbesti care nu seamana la gust una cu alta, cam asta este oferta culinara a Romaniei-Bucurestene si nu numai! Din pacate, mult prea putine restaurante in patrie in care sa simti ca cineva gateste cu drag si nu cu fite, cu bucurie si nu din obligatie, cu reverenta in fata musafirului-client si nu cu aroganta, rupandu-ti nesimtit buzunarele pe pitze si vite argentiniene de la Popesti Leordeni!

    La Crit apune o lume si implicit latura ei culinara! In Romania apun multe Crituri si lumea pe care o reprezinta!

    Daca mi-e frica de ceva din punct de vedere culinar este mancarea din punga! A! si de vinul la pet!

    Parca ma vad in anul 2025 mancand sarmale de la Chio si band vin cu aroma de Jidvei dintr-un join’ venture cu vre-o firma de bere sau racoritoare!

    Doamne-fereste!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Mihai Gurei’s avatar

    O zona superba ce merita conservata! Ar trebui cumparate casele alea si investit in ele. E o mostenire culturala cu totul speciala. Ca sa nu mai vorbim de bucataria saseasca si traditiile locale. De vizitat muzeul de etnografie din cadrul Bisericii fortificate din Viscri!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)