Legendele unor carciumi de Bucuresti

Exista sau au existat un numar de carciumi in Bucuresti al caror proprietar mi-ar fi placut sa fiu, nu pentru ca locatiile de care va voi vorbi ar fi vreo mina de aur, ci pentru ca sunt o mina de amintiri si povesti stranse intr-o viata. Carciumi vechi, si cand spun vechi spun avantrevolutionare, au mai ramas putine intr-un oras ce cauta noul cu dinadinsul. De fiecare data cand merg la Paris imi face o deosebita placere sa caut pe peretii fiecarui stabiliment culinar in care intru auorizatia de alcool deoarece pe aceasta se afla anul infintarii. In general acolo restaurantele, bistro-urile, barurile sunt chestiuni de cateva generatii, acolo lumea traieste din aceasta afacere si o lasa mostenire, acolo o carciuma este o meserie in care te implici, nu o investitie pe care ai facut-o pentru ca aveai ceva extra bani din imobiliare sau vanzari de masini din Germania. Revenind la orasul de sub Dealul Mitropoliei si la carciumile lui nu ma pot abtine sa nu observ ca din sase carciumi celebre pe care mi le-am dorit doar intr-una mai palpaie usor candela unor vremuri ce le-au facut poveste.
- Caru cu Bere- e cea mai bine pastrata dintre toate. A fost cumparata
( sau ma rog, luata in gestiune) in 2005, usor renovata si repusa in circuit. E tot timpul plina si faptul ca atunci cand treci seara prin fata ei peretii vechi de o suta de ani respira in strada muzica, rasete si sunet de halbe ciocnite, ma face sa ma bucur usor. Am intrat in Car alaturi de noul proprietar in ziua in care a semnat contractul. Am umblat prin toate cotloanele si, fara sa exagerez, absolut orice bucatica de zid, orice masa veche, orice bucata de podea slinoasa respira istorie. A fost momentul in care am plasat-o pe locul intai in ” carciumi pe care as vrea sa le am”.
- Capsa – O carciuma la ale carei povesti am crescut cu gura deschisa, cu mult inainte de a lua contact fizic cu locatia. Fratele bunicii mele
( soferul regelui Mihai pana in 1948) avea o multime de povesti pe care le traise acolo. Ascultam si imi imaginam o lume intreaga de aristocarati, industriasi, mosieri, artisti intre zidurile stabilimentului de pe calea Victoriei. Mai tarziu am regasit exact acea lume imaginata de mine in amintirile lui Alexandru Paleologu depre Capsa. Azi, la 2009, Casa Capsa este o locatie frumos restaurata, dar care a pierdut tot… dar absolut tot din sclipirea si spiritul de alatadata. Mi-e greu sa spun unde ar fi gresala, poate in abordarea noii locatii, poate in meniu, poate in comunicare sau poate (si aici iar il citez pe Paleologu) nu mai exista oameni pentru Casa Capsa. Tristetea localului in discutie ma face sa-l situez pe locul doi in ” carciumi pe care as vrea sa le am”
- Ciresica – celebritatea acestei carciumi vine din postarea ei in imediata apropiere a Teatrului Bulandra. Generatii de artisti celebri s-au oprit la Ciresica dupa repetitii pentru ” una mica” si au plecat de acolo doua zile mai tarziu. La Ciresica se obisnuia sa bei vinul pe “doape” adica, atunci cand comandai o sticla de vin ti se lasa dopul pe care il bagai in buzunar. Dimineata la nota, numarul dopurilor din buzunar trebuia sa corespunda cu cel al sticlelor de pe nota. Din gama povesti cu celebritati, la Ciresica vodka se servea in pahare mari de apa, iar apa in pahare mici de vodka, astfel ca pentru privitorii neavizati “maestrii” pareau ca beau multa “apa” cu putina”vodka”. Locatia a fost scoasa si ea la vanzare la un moment dat, acum s-a redeschis renovata intr-un stil ce o face o alta cafenea din Bucuresti, practic singurul lucru autentic ramas este numele. Pentru ceea ce putea fi, Ciresica intra pe locul trei.
- Nicoresti- asta e un local aparut in perioada comunista si celebru pentru faptul ca era loc de petrecere pentru securisti. Unii l-ar darama pentru asta, eu sunt de parere ca o istorie se asuma, ba mai mult atunci cand devine istorie ar trebui profitat. In ziua de azi Nicorestiul este exact ca acum 20 de ani, chelnerii sunt si ei de atunci…ba mai mult recunosc in cate un client ce sta singur la o masa nostalgia unei persoane care a cunoscut vremurile de glorie ale stabilimentului. Din pacate Nicorestiul este o carciuma ce merge in virtutrea unui renume si va sfarsi ca atare fara nici o idee de reinventare. Locul patru
- Bolta Rece- celebra si ea pentru petrecerile fara termen si pentru lumea pestrita, pentru mititeii deliciosi si vinul dosit. In ziua de azi aceasta locatie reprezinta cel mai bine dintre toate locatiile pomenite termenul de ” s-a dus”. A fost renovata prost, kitch, nu mai spune nimic de istoria ei. Un loc frumos ratat impardonabil ce intra pe locul cinci.

Trofeul ” carciumi pe care as vrea sa le am” il acord de departe locatiei ce a fost ” Sarpele Rosu”. Astazi o ruina in curs de demolare ce inghite in molozul si praful daramaturilor povestile lui Iordache, Dinica, Banica, Nelu Ploiesteanu si al altor personaje ce au facut din acel loc cel mai bohem teritoriu bucurestean al ultimilor decenii. Locatia si-a depasit de mult statutul de carciuma, a devenit legenda inca din timpul in care functiona. In 1998 intr-o vreme in care eram mult prea tanar si mult prea sarac, proprietarul Sarpelui Rosu mi l-a oferit, locatie + brand, in schimbul sumei de 90 de mii de dolari. Evident ca nu ii aveam, dar am ramas cu acea convingerea ca intr-o zi il voi reinventa. Din pacate timpul nu asteapta iar eu nu am fost, se pare, destul de convins. In curand acolo va rasari probabil un bloc din ai carui pereti noii locatari vor auzi speriati noaptea acordurile lui ” La Chilia-n Port” iar luminile citadine vor crea in dormitorul lor din umbre, silueta cocosata peste o masa a lui Iordache.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 10.0/10 (4 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +2 (from 2 votes)
  1. leonte’s avatar

    Sarpele Rosu se afla la intersectia dintre Eminescu ( strada nu poetul) si strada Icoanei. Stabilimentul era o casa interbelica doar cu un singur nivel, destul de modesta ca aparitie arhitectonica. Avea o usa rosie ce dadea exact pe coltul celor doua strazi, usa pe care in vremurile de glorie ( 1990 – 1997) intrau Dinica, Iordache si Stefan Banica ( seniorul). Din pacate de doua zile si ultimul supravietuitor al minunatei boheme nu mai este printre noi.

    UA:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UA:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. artistu’s avatar

    Unde era localizat SARPELE ROSU? Ca tot aud de el de ani buni de zile dar nu m-a luminat si pe mine nimeni pana acum!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)