Crama Domneasca – restaurant cu viziune voevodala

Se facuse seara si in centrul vechi cateva picaturi razlete de ploaie spalau caramida din zidurile fantomatice. Terasele de pe Smardan se golisera alungate de boabele primaverii si totul parea ca intr-o poza alb-negru miscata si cu un sharp indoelnic. Foamea si ploaia faceau ca ritualul cautarii locului ideal sa se transforme intr-o decizie bazata pe principiul “intram in primul”. Pe Selari, o intrare . Deasupra cu litere medievale: Crama Domneasca- restaurant voevodal. Cum bunica imi povestise ca strabunica ei vazuse pe viu un voevov m-am simtit indreptatit sa intru fara frica de a fi legitimat de sange albastru. Inauntru atmosfera promitatoare, spatiu decorat frumos, dar mai important nu kitch. Partea spectaculoasa am descoperit-o in momentul in care am mers spre fundul spatiului ce dezvaluia un perete de sticla in spatele caruia puteai admira ca intr-un acvariu ruinele cetatii vechi ale Bucurestiului. Unul dintre primele lucruri ce mi-au venit in minte a fost acela ca daca mi-ar veni vreun strain l-as aduce aici sa manance. Gandul corect mi-a fost confirmat de faptul ca trei din cele patru mese aflate in jurul nostru vorbeau alte limbi decat valaha. Meniul nu arata rau – continea ceva specialitati interesante, lucruri pe care nu le gasesti prin carciumile cu specific autohton, dar care in fond ( ele lucrurile) sunt puternic autohtone. Astfel puteai alege dintre diverse bunatati la jar ( iar jarul chiar era jar ca l-am vazut) si specialitati cu caracter medieval valah cum ar fi carne la sabie. Toate aratau foarte bine si desi nu le-am comandat pe toate le-am zarit pe alte mese. Spectaculos. Meniul de vinuri merita aplaudat pentru ca ia toate podgoriile din tarisoara Romania si le insira vinurile cele mai rasarite. In timp ce comandam bunatati in peisaj a aparut si un taraf decent ce, recunosc, a fost extrem de discret si cu muzica lautareasca adevarata fara nici un ton sau semiton de manea. Am cam asteptat dupa mancare cu toate ca prin spatiul locantei chelnerii alergau mai ceva ca Doina Melinte, asudand si dandu-si duhul. Toata aceasta alergare a chelnerilor ( multi dintre ei veniti cu transfer de prin locuri precum Terasa doamnei, Casa Banateana , etc – stiti genul ) s-a dovedit a fi nu foarte productiva intrucat timpul de asteptare a fost destul de maricel. Din acest punct de vedere nu va recomand locul daca va grabiti. Mancarea a fost buna, chiar excelenta pe alocuri, pastrama de exceptie si saramura de crap facuta cu dragoste. Portiile = generoase, asa incat daca te duci flamand si comanzi dupa pofta, va ramane multa mancare neatinsa pe masa. La final pe acordurile melodiei “Truli, truli, draga” a sosit si nota. Despre aceasta va avertizez ca este gandita orientat spre vizitatorii straini. Scumputz. Cu toate astea daca le pui in balanta : masa romantica cu vedere la ruine, muzica veche in surdina, mancare romaneasca buna si timp de asteptare lung plus preturi ridicate cred ca crasma in discutie merita vizita pentru ca, nu-i asa, chiorul e rege in tara orbilor.

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)
  1. Raluca’s avatar

    Mersi!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. LEONTE’s avatar

    Pai daca ar fi sa te mariti toamna/iarna ar fi locul ideal. Pentru vara parerea mea e ca o terasa ar fi cel mai indicat loc… e greu sa intri vara in crama… oricum uite un link cu site-ul lor http://www.cramadomneasca.com/

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. Raluca’s avatar

    Am o mare mare rugaminte la tine … ajuta-ma sa aflu cat de potrivita este crama acestui local pentru organizarea unei nunti … am nevoie de informatii, pareri cat mai repede cu putinta si nu stiu de unde sa le obtin!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)