Casa Doina – bufet de partide

Din seria “unde sa te adapostesti in Bucuresti daca da cu canicula” azi: Casa Doina. Asezata in buricul targului, la “Sosea”, adica pe actualul in vigoare bulevard Kiseleff, Casa Doina beneficiaza de una dintre cele mai frumoase cladiri istorice din urbe, cladire zamislita pe la 1892 de insusi Ion Mincu (devenit intre timp nume de scoala de arhitectura). Initial stabilimentul s-a numit Bufetul de la Sosea, iar bucurestenii obisnuiau sa traga vara prin boschetii curtii acestuia pentru a-si racori trupurile si sufletele cu o bere cu guler. Intre cele doua Razboaie, in stabilimentul in discutie a functionat un local de noapte numit FU-CIANG – primul local cu mancare chinezeasca din istoria mandrei noastre tarisoare. Cand vremurile in care musterii faceau politica in gura mare au apus, iar peste natiune s-a lasat ceata rosie a comunismului, locatia s-a transformat in restaurantul Doina, restaurant in care activistii fruntasi de partid, cadrele de stat si gastile de securisti veneau pentru a-si face veacul si plinul burtilor cu bauturi fine de import. Dupa revolutie, locul a mai capatat o “casa” inainte de Doina si a reusit in mare masura sa-i pastreze clientii din epoca ceausista.

Revenind la 2009, vara, si la mine – cel ce asterne aceste cuvinte cu ciudatul condei al tastaturi, am va istorisesc experienta mea de musteriu al stabilimentului de langa Ambasada sovietica (pardon, rusa). Daca vremea este frumoasa si vreti sa va duceti familia la gradina zoologica, nu o faceti. Mai bine o aduceti la Casa Doina pentru ca intr-un anumit fel absolut straniu, acst loc va va da aceeasi senzatie pe care ati fi avut-o la Zoo. Sigur, daca la Zoo numarul animalelor interesante a ajuns destul de mic, prin nefericita disapritie a elefantului si prin incapatanarea tigrului de a mai iesi din cusca, la Casa Doina numarul de exemplare este absolut covarsitor. Asadar, va imbracati frumos, va piepatanati copiii, va luati cartea de credit (aia smechera) si veniti intr-o plimbare cu finalizare culinara la Casa Doina – rezervatie naturala de politicieni, baroni locali, oameni de afaceri dubioase. Spre deosebire de Zoo, la Doina trebuie sa-ti faci rezervare dinainte, pentru ca numarul de locuri destinate vizitatorilor este destul de redus. Gradina este absolut superba, serios vorbind, o explozie de natura, cu copaci batrani si umbrosi, o generozitate a spatiului absolut incredibila pentru un loc de centru. In plus, nici meniul nu este unul rau. Desi poate parea usor neinspirata combinarea preparatelor traditionale romanesti cu cele frantuzesti si chiar italiene, meniul se arata la degustare extrem de echilibrat. Preparatele traditionale romanesti sunt gatite usor cosmopolit, astfel incat rata pe varza sta bine langa frantuzescul ficat de rata cu cirese amare. Asadar premizele unei mese gustoase sunt multumitor indeplinite.

Dupa ce ai comandat si ai interactionat cu unul dintre chelnerii ce roiesc prin gradina, te relaxezi si incepi sa privesti in jur, in acest safari social pe care locatia ti-l pune la dispozitie free of charge. E ca si cum ecranul unui televizor s-ar fi spart fix la stirile de la ora 7, iar toti protagonistii ar fi curs din televizor pe terasa de la Doina (sigur, exceptand criminalii in serie si violatorii). Aceste personaje se strang in gasti bine definite, ale caror lideri se pot observa cu usurinta dupa cantitatile de hohote de ras exprimate de tovarasii de masa, la glumele sale nu foarte reusite. Puterea fiecarei turme stranse in jurul unei mese se poate estima dupa numarul de chelneri transpirati ce cara hrana pe mese, iar pentru observatorii fini (printre care ma numar si eu) puterea turmei se masoara prin numarul de preparate ce nu se afla in meniu dar sunt aduse la masa. Astfel, la Casa Doina mai exista o bucatarie alternativa insarcinata cu gadilarea papilelor specimenelor politice, bucatarie pastrata inca din vremea in care Bobu, Dinca and Co. salasluiau prin acelasi areal.

Un alt obicei al speciei de politician de Kiseleff este acela de a-si consuma propriul soi de vin preferat, astfel incat la o masa de sase exemplare sunt cel putin patru tipuri de vin pe masa – numar intrecut doar de numarul Rolexurilor afisate cu nonsalanta opulenta, atunci cand trabucurile cele mai groase sunt ridicate in aer pentru intinderea de dupa masa. Desi separati de doctrine politice si preferinte culinare, membrii apartinand turmelor diferite au obiceiul pupatului atunci cand se intalnesc. Pupatul se face pe ambii obraji, tare (adica cu tzoc) si cat mai admirativ, fiind insotit adeseori de apelative precum “senatoare, dom’presedinte”, iar in cazul in care membrii apartin unor comunitati de afaceri cu statul, acestea se transforma in “tati, cocos, fratelo”. Ghinionul tau ca viztator, outsider, venit cu familia, ar fi ca langa masa ta cea mica sa se instaleze o masa mare de partid care sa beneficieze de acelasi chelner care te serveste si pe tine. Ti se va scranti gatul dupa o apa minerala.

Revenind la masa, nu am mancat deloc rau la Casa Doina, desi cu hacuri cauzate de aparitia cate unui specimen. De platit am platit serios, dar am considerat ca in pret este inclus si spectacolul oferit cu generozitate, cum ar veni – la o portie de cotlete de berbecutz comandate (90 RON) intra si un Oprisan cu garnitura de varza PSD. Cei mai necastigati sunt strainii, ce nu inteleg nimic din ce se intampla in jurul lor… sau poate cei mai castigati, totusi, reusind sa se bucure de o masa decenta fara bruiaj.

Primordiala concluzie pe care o trag dupa vizitele la Casa Doina este aceea ca acest local ar avea nevoie de o curte mult mai mare, una in care sa incapa cam 18 milioane de cetateni romani cu drept de vot, cetateni care sa aiba posibilitatea sa-si studieze PET-ul electoral mult mai de aproape, atat de aproape incat sa observe ca intre doi mici si o pastrama se mai vinde o bucata de autoastrada, un combinat siderurgic, se mai pune la cale o lege care sa lase loc de spaga sau o taxa pentru acoperirea cheltuielilor de consumatie. Pofta buna natiune!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +1 (from 1 vote)
  1. Tetsu-ko’s avatar

    Merveilleux. Pana acum am citit trei postari si din trei doar intr-un era un restaurant excelent care sa-a dovedit a fi o plasmuire a generoasei tale imaginatii. Unde gasesti restaurantele astea de mistreti? :) ))Mare noroc au sefutii si sefii astia de glie cu oamenii astia simplii care nu stiu ei si nu cunosc ei…dar stiu sa plece capul la "domnul senator" sau "domnul deputat". Scriu domnul intre ghilimele pentru ca specimenele in cauza nu se incadreaza in definitia acceptata de mine a acestui atribut. Am ajuns la concluzia ca epoca asta de viata la comun – cunoscuta in cercurile de mistreti ca si epoca de aur – a sters orice urma de personalitate pe care a avut-o tara asta vreodata. Nu pot decat sa oftez cu nostalgie cand privesc fotografii ale Bucurestiului interbelic.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. Ion Iliescu Junior’s avatar

    Parca auzisem de un proiect legislativ in care se dorea mutarea sediului Parlamentului langa Casa Doina… gasesc ei un teren viran sau daca nu, darama ceva.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. Mihai Gurei’s avatar

    Pai tot nu avem si noi un Acvariu spectaculos in tara. Punem niste pasarele si microfoane pe la mese sa admire cetatenii rechinii in toata splendoarea lor. Intrarea libera!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)