English Bar – poveste interbelica


N-as putea spune ca era o sambata seara linistita, turburele vremurilor se prelingea dominator pana si in intimitatea linistii de altadata dand o nota vibranta, ascutita si tensionata intregii atmosfere. Simteam nevoia sa ma plimb, asa ca m-am urcat in automobil si am demarat impins de o dorinta nestavilita de a admira luminile orasului reflectate in ploaia de decembrie ce cadea mult prea calda si mult prea lenesa. Auzisem mai devreme la radio ca pe bulevardul central primaria aprinsese luminile de Craciun si am dat o raita pe sub ele impins de curiozitate. Nu mi s-au parut grozave ca in alti ani : “ Deh.. vremuri de criza monsieur” cum ar fi spus un bun amic de al meu francez, mosier si expert in dizertatii pe marginea crizei ce avea sa vie. Ce mi s-a parut de-a dreptul hilar la el intotdeauna e faptul ca vorbeste cu atata pasiune despre criza incat ajungi sa crezi ca o indrageste, ca si-o doreste, lucru de altfel nelalocul lui pentru o persoana ale carui afaceri cu grane vor fi printre primele afectate.
Plimbarea cu automobilul nu a avut chiar efectele pe care mi le doream, gandurile continuau sa vina peste mine intr-una si paream a fi fara scapare, prizonier al discutiilor, contrazicerilor si teoretizarilor de peste saptamana. In cele din urma m-am oprit la Athene Palas, simteam nevoia unui trabuc si a unui cognac in English Bar. La intrare l-am zarit pe Jean T., o veche cunostinta de a mea, jurnalist. “- Ce faci monser? Cum iti merge?”; Recunosteam in intrebarile lui de curtoazie dorinta de a capata un raspuns la moda “-Prost, vremuri tulburi, recesiune, etc” lucru ce m-a enervat cel putin la fel de mult ca pantalonii sai de tweed cu dungi rosii. “ – Extraordinar” i-am raspuns zambind sincer. “- Afacerile?” nu s-a lasat el; “ – Infloresc!” i-am raspuns la fel de zambitor si am trecut mai departe.
In English Bar muzica de pian, fumul de tutun cubanez si lumina discreta m-au imbratisat familiar din usa. Locul era la ora sa animata, o rumoare de discutii strabatea constant spatiul cu o rigoare de partitura muzicala intrerupta din cand in cand de rasul puternic si necontrolat al unui aviator ce se intretinea pe bar cu doua dame. M-am descotorosit de palton, manusi si umbrela si am intrat. O multime de chipuri cunoscute m-au salutat : industriasi, negustori, artisti, cativa prieteni de pahar , cativa politicieni ramasi fara colegiu. La masa de langa bar ma astepta Colette, superba ca de fiecare data, imbracata impecabil , cu aerul ei vesel ce reusea de fiecare data sa ma binedispuna. “- Cheri, ai intarziat?!”, “ -Stiu, m-am pierdut putin intr-o plimbare de seara… ce faci? Ce bei?” , “ Minunat, mi-a fost dor de tine. Sampanie” Am comandat sampanie, mi-am aprins tigara si am privit-o asa cum o privesc de obicei curios si indragostit. “ Nu trebuia sa vina si Misu?” , “ Nu cred ca vine, e la partid… se bat pe Primul Ministru…. Pentru ce ciocnim?” , “ Hmmm…. pentru o criza cat mai scurta… nu?” Am ras de optimismul din gluma ei ; “ Pentru noi!”. M-am cufundat in fotoliu inalt de catifea, pregatit sa ma bucur de portia mea de sampanie, de gustul ei intepator si sec ce imi inunda simturile pe minunatele acorduri de pian ale unei simfonii de Beethoven. Imi placea sa stau acolo in acel loc mult prea bughez intr-o companie atat de fermecatoare si sa contemplu linistit rotocoalele de fum ce se ridicau spre tavan ca intr-un dans ciudat si exotic. Pendula de deasupra barului batea usor miezul noptii prevestind duminica ce avea sa vie. English Bar, locul in care in sfarsit puteam sa ma relaxez. Afara orasul inca vibra, isi traia viata agitata … automobile, zgomot, mitocani, lumini de Craciun, cersetori, vitrine cu rochii frantuzesti, ploaie, noroi, muzica in piata publica….. criza!

Nota autorului: Istorisirea de mai sus nu e nici pe departe una din vremuri intrebelice, s-a intamplat in Bucuresti sambata trecuta. Am schimbat doar numele oamenilor, locurile sunt aceleasi. English Bar de la Hilton are rarul dar de a te trimite intr-un timp pe care ti-l propui. Colette este sotia mea!

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: 0 (from 0 votes)
  1. Anonymous’s avatar

    leonte poti sa imi lasi si mie un id sa vorbesc ceva cu tine ? sau daca nu vrei sa-l lasi da add la : atac_de_cord. mersi

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. sotia’s avatar

    Era una dintrea acele seri pe care o iubesc. Pt. seara aceea iubitule imi mai smulg o bucla crescuta cu grija un an intreg ca o floare intr-o sera, pt. dansul acela imi puteam sterge rujul si poate chiar arunca ciorapii si rochia…, pt privirea aceea imi puteam pierde definitiv masca perfectiunii pe care cu tact si rabdare o zugravesc in fiecare sambata seara cu speranta falsa ca tu vei fi mai fericit cu un tablou decat cu mine
    Colette

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. cornel’s avatar

    Frumoasa povestea! Cu patina, cum s-ar zice!
    English Bar de la Hilton este cu adevarat un bar unde intalnesti tot ce inseamna cu adevarat bar! Nu taverna, nu fusion, nu club, nu house sau chill-out, nu televizor! Este unul dar il ignora toti! De altfel rar l-am vazut deschis!

    Dupa mine este singurul loc, pe care il stiu eu, unde nu intoarce nimeni capul spre masa ta daca iti aprinzi o tigara de foi sau daca ciocnesti un balon de coniac fin autentic!

    De altfel, echipa care se ocupa de bar a fost premiata de o revista de gen acordandu-i premiul cel mai important!

    Pentru seri de alt fel… am ajuns sa vorbesc despre firesc, normal ca fiind alt…fel, eu recomand cu caldura English Bar! E un loc unde la fel de bine faci afaceri dar si pentru relax de seara cuminte de sfarsit de saptamana!

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)