Moartea cronicarului

Pe cand eram student la teatru, umbla o vorba prin tagma actoriceasca cum ca actorii netalentati se fac critici. Nu stiu daca vreodata am stat prea mult sa disec aceasta axioma intiparita adanc in memoria mea de ucenic, dar cumva am revenit mereu la ea, extrapoland-o si in alte discipline: cronicarii sportivi sunt niste obezi incapabili sa faca sport, analistii politici sunt cei ce nu au destula barbatie sa faca politica, analistii financiari sunt cei ce nu stiu sa faca bani, iar sirul exemplelor ar putea continua.

Cum domnul pe care cu totii il numim amical “Destin” are un simt al umorului teribil, m-am trezit intr-o buna zi facand cronica de restaurante, infierand sau laudand institutii culinare, dandu-mi cu parerea  despre cum ar trebui sa fie spranceana unui chelner sau despre ce gauri trebuie sa aiba in ea branza. Incet, am inceput sa ma infrupt dionisiac din cupa inspumata a aprecierii cititorilor, am inceput sa cred eu insumi ca ma pricep mai bine decat oricine altcineva la crosetatul cuvintelor, am inceput sa simt cu adevarat vantul cu care critica iti umfla panza orgoliului. Ce sa spun… mi-a placut si imi place in continuare treaba asta cu cronica, pana la urma nu e altceva decat viziunea argumentata a unui individ asupra unui domeniu. Daca aceasta viziune este imbratisata de cat mai multi oameni, inseamna ca faci cronica sau critica, cum preferati.

Sweet life. Numai ca, din pacate pentru mine, mancatul in partea posterioara este parte integranta a personalitatii mele. Si uite asa, privind de pe margine echipele din teren, am inceput sa-mi doresc sa iau parte la joc. Dorinta e libera piata democratica a viselor: o idee, ceva mai mult entuziasm, cateva discutii… pana aici nimic letal. Pana in ziua in care cineva iti zice: “chiar vrei sa o faci?” iar tu raspunzi “da”. “Ok atunci…. stiu un spatiu”. Ce urmeaza? Nimic din ceea ce cronicarul se asteapta.

Drumul de la utopia unei idei pana la primul tartar pe masa unui client este in sine subiect pentru un blog tematic. Vreo patru luni si ceva, vreo cateva kilograme in plus (pe sistem nervos) si vreo cateva (multe) zerouri in minus din cont. A… si multe, foarte multe notiuni de costructii, arhitectura, structurism, birocratism, instalatii, prelucarea materialelor, siderurgie, structuri statale etc. Cultura generala. La final, ma uit inapoi si ma intreb daca a meritat. Nu stiu sa-mi raspund, stiu doar sa ma autoimbarbatez: gloria e pentru curajosi.

Oricum, ziua in care manusile de cronicar le pun in cui a sosit. Imi deschid pentru ultima oara vestiarul, imi impaturesc cu grija echipamentul pe care se mai zaresc inca pete de sange inchegat de la croseurile aplicate in timp, ma uit la pozele de pe peretii lui, asez cu grija ascutitoarea ce in lumina neoanelor mai sclipeste pentru ultima data, ca in vremurile in care devora creioanele infierate, le inchid pe toate si arunc cheia in tomberonul istoriei online. De azi sunt cat se poate de offline, pe strada Franceaza numarul 30 – bistro La Bonne Bouche. Au revoir!

PS: Primele fotografii: http://www.corvincristian.com/en/design-works/60-la_bonne_bouche

VN:F [1.7.2_963]
Rating: 8.4/10 (13 votes cast)
VN:F [1.7.2_963]
Rating: +5 (from 7 votes)
  1. Mihai Gurei’s avatar

    Si eu votez pentru continuarea sirului de cronici. Nu de alta, dar avem mare nevoie, si noi in postura de consumatori frustati, dar si ei in postura de carciumari siderati. Sper sa apara si alti “cronicari” insetati de sange si carne (tartar, de ce nu?) care sa dea din condei viguros si pe tema La Bonne Bouche. Eu nu pot decat sa va urez succes cu restaurantul, proiectul arata minunat, vinurile sunt materie de baza iar mancarea completeaza armonios intregul.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. dana’s avatar

    Incepand cu urarea “Mult SUCCES!!!!” precum si solicitarea unui abonament lunar pentru zilele de week-end, vara pe terasa, iarna langa soba, totusi ar fi pacat sa se intrerupa aici demersul editorial atat pentru placerea cititorului cat si pentru noile subiecte care pot sa apara.

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. George Mitea’s avatar

    Iti urez mult succes transcendent si transcendental tejghelei:)
    Primiti calatori din provincie?

    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    UN:F [1.7.2_963]
    Rating: 0 (from 0 votes)